2 definiții pentru turiform
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turiform adj. m., pl. turiformi; f. sg. turiformă, pl. turiforme
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TURI- „turn, țuguiat”. ◊ L. turris „turn” > fr. turri-, engl. id. > rom. turi-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (persoană) care prezintă turicefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală a craniului care ia forma unui turn; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., defect de dezvoltare a creierului, fiind secundar turicefaliei; ~form (v. -form), adj., în formă de turn.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: turiform
turiform adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)