8 definiții pentru turicel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TURICEL, turicei, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri, cu flori mici, albe sau gălbui (Turritis glabra). – Et. nec.
TURICEL, turicei, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri, cu flori mici, albe sau gălbui (Turritis glabra). – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turicel sm [At: CONV. LIT. XXIII, 1058 / V: ~ea sf / Pl: ~ei / E: nct] 1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri, cu flori mici, albe sau gălbui Si: (reg) turnică (1), turniță (1), turnuriță (1), turnușel (1) (Turritis glabra). 2 (Bot; reg) Gâscariță (3) (Arabis hirsuta). 3 (Bot; reg; îf turicea) Bărbușoară-de-munte (Arabis turrita).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURICEL, turicei, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele dispuse în rozetă, cu flori mici, albe sau gălbui; crește prin pajiști umbrite (Turritis glabra).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURICEL ~i m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunzele bazale păroase, cu fructe în formă de păstaie. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turicea sf vz turicel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turicel s. m., pl. turicei, art. turiceii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turicel s. m., pl. turicei, art. turiceii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turicel s. m., pl. turicei, art. turiceii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
turicel, turiceisubstantiv masculin
- 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri, cu flori mici, albe sau gălbui (Turritis glabra). DEX '09 DLRLC
etimologie:
- DEX '98 DEX '09