3 definiții pentru turculean
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
turculean sm [At: ȘEZ. II, 183 / Pl: ~eni / E: turc + -ulean] 1-4 (Reg; rar; șhp) Turculeț (1-4).
TURCULEÁN, turculeni, s. m. Turculeț. Mă-ntîlnii c-un turculean Cu fes roș și cu tulpan. ȘEZ. II 183.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURCULEÁN, turculeni, s. m. Turculeț (1). – Din turc + suf. -ul-ean.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: turculean
turculean substantiv masculin
| substantiv masculin (M20) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)