6 definiții pentru turcomerit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turcomerit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, XXXIV / Pl: ~iți, ~e / E: ngr τουρκομερίτης] (Înv) 1 Care este partizan al turcilor (4). 2 (Fig) Arbitrar (1).

TURCOMERÍT, -Ă, turcomeriți, -te, adj. (Învechit) Partizan al turcilor. ♦ Fig.. Despotic. Nici ești un părinte blînd dizmierdător... Ești prea turcomerit. ALECSANDRI, T. 1233.

TURCOMERÍT, -Ă, turcomeriți, -te, adj. (Înv.) Partizan al turcilor. ♦ Fig. Despotic. – Ngr. turcomerites.

turcomerit a. od. (ironic) admirator al Turcilor: ești prea turcomerit AL. [Gr. mod.].

turcomerít, -ă adj. (ngr. turkomeritis, d. Tûrkos, Turc, și méros, parte). Vechĭ. Partizan al Turcilor. Fig. Arbitrar, despotic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

turcomerít, turcomerítă, turcomeríți, turcomeríte, adj. (înv.) 1. care este partizan al turcilor, admirator al acestora. 2. arbitrar, despotic.

Intrare: turcomerit
turcomerit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turcomerit
  • turcomeritul
  • turcomeritu‑
  • turcomeri
  • turcomerita
plural
  • turcomeriți
  • turcomeriții
  • turcomerite
  • turcomeritele
genitiv-dativ singular
  • turcomerit
  • turcomeritului
  • turcomerite
  • turcomeritei
plural
  • turcomeriți
  • turcomeriților
  • turcomerite
  • turcomeritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

turcomerit

etimologie: