6 definiții pentru turcoman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turcoman1 sm [At: XENOPOL, I. R. III, 210 / Pl: ~i / E: fr turcomane] (Îvr) 1-2 Turkmen (1-2).

turcoman2 sm [At: ȘEZ. IV, 132 / Pl: ~i / E: turc + -oman] (Reg; prt) 1-2 Turc (1-2).

TURCOMÁN, turcomani, s. m. (Popular, peiorativ) Turc. De-ți găsi vreun dușman, Vreun grec ori vreun turcoman. ȘEZ. IV 132.

TURCOMÁN, turcomani, s. m. (Pop., peior.) Turc. – It. Turcomanno.

Turcomani m. pl. nume generic sub care se coprinde diferitele popoare nomade din Persia, Transcaucazia și Azia-Mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: turcoman
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turcoman
  • turcomanul
  • turcomanu‑
plural
  • turcomani
  • turcomanii
genitiv-dativ singular
  • turcoman
  • turcomanului
plural
  • turcomani
  • turcomanilor
vocativ singular
  • turcomanule
  • turcomane
plural
  • turcomanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

turcoman

etimologie: