6 definiții pentru turcoman

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turcoman1 sm [At: XENOPOL, I. R. III, 210 / Pl: ~i / E: fr turcomane] (Îvr) 1-2 Turkmen (1-2).

turcoman2 sm [At: ȘEZ. IV, 132 / Pl: ~i / E: turc + -oman] (Reg; prt) 1-2 Turc (1-2).

TURCOMAN, turcomani, s. m. (Popular, peiorativ) Turc. De-ți găsi vreun dușman, Vreun grec ori vreun turcoman. ȘEZ. IV 132.

TURCOMAN, turcomani, s. m. (Pop., peior.) Turc. – It. Turcomanno.

Turcomani m. pl. nume generic sub care se coprinde diferitele popoare nomade din Persia, Transcaucazia și Azia-Mică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: turcoman
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turcoman
  • turcomanul
  • turcomanu‑
plural
  • turcomani
  • turcomanii
genitiv-dativ singular
  • turcoman
  • turcomanului
plural
  • turcomani
  • turcomanilor
vocativ singular
  • turcomanule
  • turcomane
plural
  • turcomanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turcoman, turcomanisubstantiv masculin

  • 1. popular peiorativ Turc. DLRLC
    sinonime: turc
    • format_quote De-ți găsi vreun dușman, Vreun grec ori vreun turcoman. ȘEZ. IV 132. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.