5 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURCO- elem. „turc(esc)”, „turcic”. (< fr. turco-)

TURC, -Ă, turci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neîntemeiată a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu vrea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic. Turcul plătește, se spune despre cineva care este silit să plătească, vrând-nevrând, paguba sau cheltuiala făcută de alții. ♦ P. ext. Persoană de religie mahomedană. 2. Adj. Care aparține Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turci (1). – Din tc. türk.

TURC2, -Ă, turci, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau care este originară de acolo; p. ext. persoană de religie mahomedană. Decît roabă turcilor, Mai bin’ hrană peștilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. ◊ (Cu sens colectiv) Frate, te-ai luptat bine cu turcul!... și l-a bătut pe umeri. CAMIL PETRESCU, O. II 89. Zvonul ajungea pînă-n țara turcului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. ◊ Expr. Parcă se bat turcii la gura lui = parcă se bat calicii la gura lui, v. gură (I 1). Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sînt și faptele lui, prietenii lui. (Doar) nu dau (sau vin) turcii, se spune pentru a modera graba neîntemeiată a cuiva. Da stai un pic, tovarășe, ce naiba?! Nu dau turcii! GALAN, B. I 28. A fi turc (sau ca turcul) = a fi încăpățînat, a nu ține seamă de nimic, a nu vrea să înțeleagă. E ca turcul... nu vrea să știe de nimic. PAMFILE, S. T. 85. Turcul plătește, se spune cînd cineva este silit să plătească, vrînd-nevrînd, paguba sau cheltuiala făcută de alții.

TURCO-MONGOL, -Ă adj. (despre un grup de limbi) format din limbile turcă și mongolă. (< fr. turco-mongol)

TURCO-PERSAN, -Ă adj. (despre cuvinte) împrumutat de limba turcă din persană. (< fr. turco-persan)

TURCO-TĂTAR, -Ă adj. (despre un grup de limbi turcice) vorbit în Turcia și în Asia Centrală. (< fr. turco-tatar)

TURC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară din Turcia. /<turc. türk

Intrare: turco (pref.)
prefix (I7-P)
  • turco
Intrare: turcă (persoană)
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turcă
  • turca
plural
  • turce
  • turcele
genitiv-dativ singular
  • turce
  • turcei
plural
  • turce
  • turcelor
vocativ singular
  • turcă
  • turco
plural
  • turcelor
tulcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: turco-mongol
turco-mongol adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turco-mongol
  • turco-mongolul
  • turco-mongolu‑
  • turco-mongo
  • turco-mongola
plural
  • turco-mongoli
  • turco-mongolii
  • turco-mongole
  • turco-mongolele
genitiv-dativ singular
  • turco-mongol
  • turco-mongolului
  • turco-mongole
  • turco-mongolei
plural
  • turco-mongoli
  • turco-mongolilor
  • turco-mongole
  • turco-mongolelor
vocativ singular
plural
Intrare: turco-persan
turco-persan adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turco-persan
  • turco-persanul
  • turco-persanu‑
  • turco-persa
  • turco-persana
plural
  • turco-persani
  • turco-persanii
  • turco-persane
  • turco-persanele
genitiv-dativ singular
  • turco-persan
  • turco-persanului
  • turco-persane
  • turco-persanei
plural
  • turco-persani
  • turco-persanilor
  • turco-persane
  • turco-persanelor
vocativ singular
plural
Intrare: turco-tătar
turco-tătar adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turco-tătar
  • turco-tătarul
  • turco-tătaru‑
  • turco-tăta
  • turco-tătara
plural
  • turco-tătari
  • turco-tătarii
  • turco-tătare
  • turco-tătarele
genitiv-dativ singular
  • turco-tătar
  • turco-tătarului
  • turco-tătare
  • turco-tătarei
plural
  • turco-tătari
  • turco-tătarilor
  • turco-tătare
  • turco-tătarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turcoelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „turc(esc)”, „turcic”. MDN '00
etimologie:

turc, turcisubstantiv masculin
turcă, turcesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte din populația Turciei sau este originară de acolo. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: turculeț
    • format_quote Decît roabă turcilor, Mai bin’ hrană peștilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. DLRLC
    • format_quote (cu sens) colectiv Frate, te-ai luptat bine cu turcul!... și l-a bătut pe umeri. CAMIL PETRESCU, O. II 89. DLRLC
    • format_quote (cu sens) colectiv Zvonul ajungea pînă-n țara turcului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană de religie mahomedană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Parcă se bat turcii la gura lui = parcă se bat calicii la gura lui. DLRLC
    • chat_bubble Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neîntemeiată a cuiva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Da stai un pic, tovarășe, ce naiba?! Nu dau turcii! GALAN, B. I 28. DLRLC
    • chat_bubble A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu vrea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic. DEX '09 DLRLC
      • format_quote E ca turcul... nu vrea să știe de nimic. PAMFILE, S. T. 85. DLRLC
    • chat_bubble Turcul plătește, se spune despre cineva care este silit să plătească, vrând-nevrând, paguba sau cheltuiala făcută de alții. DEX '09 DLRLC
  • comentariu Pentru feminin se folosește de regulă forma turcoaică. DEX '09
etimologie:

turco-mongol, turco-mongoadjectiv

  • 1. (Despre un grup de limbi) Format din limbile turcă și mongolă. MDN '00
etimologie:

turco-persan, turco-persaadjectiv

  • 1. (Despre cuvinte) Împrumutat de limba turcă din persană. MDN '00
etimologie:

turco-tătar, turco-tătaadjectiv

  • 1. (Despre un grup de limbi turcice) Vorbit în Turcia și în Asia Centrală. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

2 articole lingvistice