opțiuni
  • info

3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turcalete sm vz turculeț

TURCULEȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc. – Turc + suf. -uleț.

TURCULEȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc. – Turc + suf. -uleț.

turcaleț1 sn [At: PASCU, C. 240 / Pl: ~e / E: ns cf turcaleț2] (Pop) Zmeu turcesc (14).

turcaleț2 sm vz turculeț

turculeț sm [At: ISPIRESCU, ap. CADE / V: (reg) ~calete, ~cal~ / Pl: ~i / E: turc + -uleț] 1-4 (Pop; șhp) Turc (1-2) (mic) Si: (reg) turculean (1-4), turcuț (1-4). 5 (Pop) Copil de turc (1-2). 6 (Orn; Ban; Trs) Sticlete (Carduelis carduelis). 7 (Bot; Mun) Floarea-paștelui (Anemone nemorosa). 8 (Bot; Mun) Păpădie (Taraxacum officinale). 9 (Mun; îcs) Bătaie în ~caleți Joc de copii care constă în a lovi măciulia păpădiei celuilalt, iar cel la care se rupe măciulia se consideră bătut. 10 (Bot; reg; îf turcaleț) Pătlagină-moale (Plantago media). 11 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

TURCALEȚ s. m. v. turculeț.

TURCALEȚ s. m. v. turculeț.

TURCULEȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc; copil de turc. Un turculeț mititel Cu cojocul scurticel. MAT. FOLK. 91. Taie la turculeți Că nu-s vrednici nici un preț. ȘEZ. II 39. – Variantă: turcaleț (PAS, L. I 268) s. m.

turculeț m 1. (Banat) sticlete; 2. Munt. floarea Paștilor.

turcaléț n., pl. e (bg. tŭrkalec, care se rostogolește, d. tŭrkalĕam, rostogolesc). Zmeŭ de forma pereĭ și care, cînd e înălțat, se clatină mereŭ, pe cînd cel în patru colțurĭ e stabil. – Se numește și zmeŭ turcesc (pin confuziune cu Turc).

turculéț m. Trans. Rar. Stigleț (pin aluz. la roșu din creștet, comparat cu fesu Turcilor).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turcaleț (zmeu) s. n., pl. turcalețe

turculeț s. m., pl. turculeți

turcaleț (zmeu) s. n., pl. turcalețe

turculeț s. m., pl. turculeți

turcaleț (zmeu) s. n., pl. turcalețe

turculeț s. m., pl. turculeți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURCULEȚ s. v. floarea-paștelui, floarea-paștilor, floarea-păsărilor floarea-vântului-galbenă, găinușă, gălbenele, păștiță, sticlete.

turculeț s. v. FLOAREA-PAȘTELUI. FLOAREA-PAȘTILOR. FLOAREA-PĂSĂRILOR. FLOAREA-VÎNTULUI-GALBENĂ. GĂINUȘĂ. GĂLBENELE. PĂȘTIȚĂ. STICLETE.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

turcalete, turcaleți s. m. 1. (glum.) turc. 2. homosexual, pederast.

turcaleț s. n. sg. fese, dos

Intrare: turcalete
turcalete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: turcaleț (zmeu)
turcaleț2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turcaleț
  • turcalețul
  • turcalețu‑
plural
  • turcalețe
  • turcalețele
genitiv-dativ singular
  • turcaleț
  • turcalețului
plural
  • turcalețe
  • turcalețelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: turculeț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turculeț
  • turculețul
  • turculețu‑
plural
  • turculeți
  • turculeții
genitiv-dativ singular
  • turculeț
  • turculețului
plural
  • turculeți
  • turculeților
vocativ singular
  • turculețule
  • turculețe
plural
  • turculeților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turcaleț
  • turcalețul
  • turcalețu‑
plural
  • turcaleți
  • turcaleții
genitiv-dativ singular
  • turcaleț
  • turcalețului
plural
  • turcaleți
  • turcaleților
vocativ singular
  • turcalețule
  • turcalețe
plural
  • turcaleților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turculeț, turculețisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui turc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un turculeț mititel Cu cojocul scurticel. MAT. FOLK. 91. DLRLC
    • format_quote Taie la turculeți Că nu-s vrednici nici un preț. ȘEZ. II 39. DLRLC
    • 1.1. Copil de turc. DLRLC
etimologie:
  • Turc + sufix -uleț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.