2 definiții pentru turcățăl


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

turcățắl, (torcățăl, turcățel), s.m. – (bot.) Holbură: „Pă Iza-n jos, holbură; îi spunem torcățăl pentru că să torce sângur pângă mălai, ca siru pă fus când torce femeia” (ALRRM, 1971: 409; Moisei). – Cf. torțel (< tort + suf. -el) (MDA); cf. toarce „a (se) răsuci”.

turcățắl, (torcățăl), s.m. – (bot.) Holbură: „Pă Iza-n jos, holbură; îi spunem torcățăl pentru că să torce sângur pângă mălai, ca siru pă fus când torce femeia” (ALR 1971: 409; Moisei). – Din toarce (< lat. troquere, cf. it. torcere) + -ățăl.

Intrare: turcățăl
turcățăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.