2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURBÁN, turbane, s. n. Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă lungă de stofă, de mătase sau de pânză, de obicei albă, pe care o poartă bărbații din unele țări orientale înfășurată de mai multe ori în jurul capului. ♦ Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă din diverse materiale textile, pe care femeile și-o înfășoară în jurul capului, în loc de pălărie. [Pl. și: turbanuri] – Din fr. turban, germ. Turban.

TURBÁN, turbane, s. n. Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă lungă de stofă, de mătase sau de pânză, de obicei albă, pe care o poartă bărbații din unele țări orientale înfășurată de mai multe ori în jurul capului. ♦ Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă din diverse materiale textile, pe care femeile și-o înfășoară în jurul capului, în loc de pălărie. [Pl. și: turbanuri] – Din fr. turban, germ. Turban.

TURBÁN, turbane, s. n. Bandă de stofă, de mătase sau de pînză, de obicei albă, pe care o poartă la unele popoare orientale bărbații, înfășurată de mai multe ori în jurul capului. În loc de pălărie, își răsucea cu artă pe cap un fel de broboadă, ca un turban, de mătase aurie cu bande verzi. BART, E. 100. Turbanul îi cade și-l lasă căzut. COȘBUC, P. I 206. Port un turban de matasă. NEGRUZZI, S. II 128. ◊ Fig. (Simbolizînd armata turcă) Mihai Viteazul... gonea dîra de... turbane risipite pînă în văgăunele Balcanilor. VLAHUȚĂ, R. P. 13.

TURBÁN s.n. Învelitoare de stofă, de mătase sau de pânză cu care își înfășoară capul bărbații la unele popoare orientale. ♦ Șal înfășurat de femei în jurul capului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. turban, cf. pers. dulbänd].

TURBÁN s. n. învelitoare de stofă, mătase sau pânză cu care își acoperă capul bărbații la unele popoare orientale. ◊ șal înfășurat de femei în jurul capului. (< fr. turban)

TURBÁN ~e n. 1) (în unele țări orientale) Acoperământ pentru cap, purtat de bărbați, constând dintr-o bandă lungă de pânză (albă) care se înfășoară în jurul capului. 2) Acoperământ pentru cap purtat de femei în loc de pălărie. /<turc. turban

turban n. 1. broboadă de tulpan alb cu care Turcii (și alte popoare orientale) își înfășoară capul: hainele și turbanul Pașei BĂLC.; 2. broboada analogă purtată înainte de boieroaice: cocoanele cele tinere se purtau legate la cap cu turban GHICA. [Vorbă europeană de aceeași origină cu tulpan].

turbán n., pl. e (it. turbante, fr. turban, d. turc. tülbend, muselină, turban. V. tulpan). Vechĭ. Tulpan, muselină: cocoanele cele tinere se purtaŭ legate la cap cu turban (Șăĭn.). Azĭ (după fr.). Cealma, pînză supțire înfășurată în prejuru capuluĭ (la orientalĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turbán s. n., pl. turbáne

turbán s. n., pl. turbáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURBÁN s. (înv.) cealma, saric, turluban. (Purta ~ pe cap.)

TURBAN s. (înv.) cealma, saric, turluban. (Purta ~ pe cap.)

Intrare: turban (pl. -e)
turban (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turban
  • turbanul
  • turbanu‑
plural
  • turbane
  • turbanele
genitiv-dativ singular
  • turban
  • turbanului
plural
  • turbane
  • turbanelor
vocativ singular
plural
Intrare: turban (pl. -uri)
turban (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turban
  • turbanul
  • turbanu‑
plural
  • turbanuri
  • turbanurile
genitiv-dativ singular
  • turban
  • turbanului
plural
  • turbanuri
  • turbanurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)