16 definiții pentru turban

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURBAN, turbane, s. n. Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă lungă de stofă, de mătase sau de pânză, de obicei albă, pe care o poartă bărbații din unele țări orientale înfășurată de mai multe ori în jurul capului. ♦ Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă din diverse materiale textile, pe care femeile și-o înfășoară în jurul capului, în loc de pălărie. [Pl. și: turbanuri] – Din fr. turban, germ. Turban.

TURBAN, turbane, s. n. Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă lungă de stofă, de mătase sau de pânză, de obicei albă, pe care o poartă bărbații din unele țări orientale înfășurată de mai multe ori în jurul capului. ♦ Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă din diverse materiale textile, pe care femeile și-o înfășoară în jurul capului, în loc de pălărie. [Pl. și: turbanuri] – Din fr. turban, germ. Turban.

turban sn [At: LB / V: (reg) du~, (înv) tăr~, tulb~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr turban] 1 Acoperământ pentru cap, format dintr-o fâșie lungă de stofă, de mătase sau de pânză (de obicei albă), pe care o poartă bărbații din unele țări orientale, înfășurată de mai multe ori în juml capului Si: cealma. 2 Acoperământ pentrucap, format dintr-o fâșie din diverse materiale textile, pe care femeile și-o înfășoară în juml capului, în loc de broboadă sau de pălărie Si: (reg) tulpan (3).

TURBAN, turbane, s. n. Bandă de stofă, de mătase sau de pînză, de obicei albă, pe care o poartă la unele popoare orientale bărbații, înfășurată de mai multe ori în jurul capului. În loc de pălărie, își răsucea cu artă pe cap un fel de broboadă, ca un turban, de mătase aurie cu bande verzi. BART, E. 100. Turbanul îi cade și-l lasă căzut. COȘBUC, P. I 206. Port un turban de matasă. NEGRUZZI, S. II 128. ◊ Fig. (Simbolizînd armata turcă) Mihai Viteazul... gonea dîra de... turbane risipite pînă în văgăunele Balcanilor. VLAHUȚĂ, R. P. 13.

TURBAN s.n. Învelitoare de stofă, de mătase sau de pînză cu care își înfășoară capul bărbații la unele popoare orientale. ♦ Șal înfășurat de femei în jurul capului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. turban, cf. pers. dulbänd].

TURBAN s. n. învelitoare de stofă, mătase sau pânză cu care își acoperă capul bărbații la unele popoare orientale. ◊ șal înfășurat de femei în jurul capului. (< fr. turban)

TURBAN ~e n. 1) (în unele țări orientale) Acoperământ pentru cap, purtat de bărbați, constând dintr-o bandă lungă de pânză (albă) care se înfășoară în jurul capului. 2) Acoperământ pentru cap purtat de femei în loc de pălărie. /<turc. turban

turban n. 1. broboadă de tulpan alb cu care Turcii (și alte popoare orientale) își înfășoară capul: hainele și turbanul Pașei BĂLC.; 2. broboada analogă purtată înainte de boieroaice: cocoanele cele tinere se purtau legate la cap cu turban GHICA. [Vorbă europeană de aceeași origină cu tulpan].

turbán n., pl. e (it. turbante, fr. turban, d. turc. tülbend, muselină, turban. V. tulpan). Vechĭ. Tulpan, muselină: cocoanele cele tinere se purtaŭ legate la cap cu turban (Șăĭn.). Azĭ (după fr.). Cealma, pînză supțire înfășurată în prejuru capuluĭ (la orientalĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURBAN s. (înv.) cealma, saric, turluban. (Purta ~ pe cap.)

TURBAN s. (înv.) cealma, saric, turluban. (Purta ~ pe cap.)

Intrare: turban
turban1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turban
  • turbanul
  • turbanu‑
plural
  • turbane
  • turbanele
genitiv-dativ singular
  • turban
  • turbanului
plural
  • turbane
  • turbanelor
vocativ singular
plural
turban2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turban
  • turbanul
  • turbanu‑
plural
  • turbanuri
  • turbanurile
genitiv-dativ singular
  • turban
  • turbanului
plural
  • turbanuri
  • turbanurilor
vocativ singular
plural
tulban
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărban
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turban, turbanesubstantiv neutru

  • 1. Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă lungă de stofă, de mătase sau de pânză, de obicei albă, pe care o poartă bărbații din unele țări orientale înfășurată de mai multe ori în jurul capului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În loc de pălărie, își răsucea cu artă pe cap un fel de broboadă, ca un turban, de mătase aurie cu bande verzi. BART, E. 100. DLRLC
    • format_quote Turbanul îi cade și-l lasă căzut. COȘBUC, P. I 206. DLRLC
    • format_quote Port un turban de matasă. NEGRUZZI, S. II 128. DLRLC
    • format_quote figurat Mihai Viteazul... gonea dîra de... turbane risipite pînă în văgăunele Balcanilor. VLAHUȚĂ, R. P. 13. DLRLC
    • 1.1. Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă din diverse materiale textile, pe care femeile și-o înfășoară în jurul capului, în loc de pălărie. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.