2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tupungi vt [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) ~păn~ / Pzi: ~gesc / E: ns cf tupăngea] (Mun; Olt) A bate foarte tare pe cineva (cu pumnii).

TUPUNGÍ, tupungesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate zdravăn pe cineva (cu pumnii). Jandarmul... a chemat-o la post, a tupungit-o, a stîlcit-o, a călcat-o în picioare. STANCU, D. 283.

TUPUNGÍ, tupungesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate zdravăn pe cineva (cu pumnii). – Comp. magh. tapogni.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tupungi, tupungeală DLRM inserează aceste cuvinte, atestate la Zaharia Stancu (vezi DLRLC s.v.): tupungi„a bate zdravăn (cu pumnii)”, iar etimologia propusă este magh. tapogni, care însă înseamnă „a tropăi, a bate din picioare”. nu se vede cum a ajuns un cuvînt unguresc în sudul Munteniei și mai ales de ce tapogni ar fi devenit tupungi. Există, ce e drept, o variantă tupăngi „a călca îndesat”. Scriban, care nu citează sursele, o compară cu tapangea, cu dupăci, cu magh. tapogni și cu sîrb. tabančiti „a merge pe jos”. De notat că Tamás nu a admis cuvîntul. Mi se pare că e cu neputință să nu punem pe tupungi în relație cu tapangea „lovitură cu palma”. Diferențele de vocalism, la un cuvînt expresiv, nu pot face obstacol.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tupungí, tupungésc, vb. IV (reg.) a bate rău pe cineva.

Intrare: tupungit
tupungit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tupungit
  • tupungitul
  • tupungitu‑
  • tupungi
  • tupungita
plural
  • tupungiți
  • tupungiții
  • tupungite
  • tupungitele
genitiv-dativ singular
  • tupungit
  • tupungitului
  • tupungite
  • tupungitei
plural
  • tupungiți
  • tupungiților
  • tupungite
  • tupungitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tupungi
verb (VT407)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tupungi
  • tupungire
  • tupungit
  • tupungitu‑
  • tupungind
  • tupungindu‑
singular plural
  • tupungește
  • tupungiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tupungesc
(să)
  • tupungesc
  • tupungeam
  • tupungii
  • tupungisem
a II-a (tu)
  • tupungești
(să)
  • tupungești
  • tupungeai
  • tupungiși
  • tupungiseși
a III-a (el, ea)
  • tupungește
(să)
  • tupungească
  • tupungea
  • tupungi
  • tupungise
plural I (noi)
  • tupungim
(să)
  • tupungim
  • tupungeam
  • tupungirăm
  • tupungiserăm
  • tupungisem
a II-a (voi)
  • tupungiți
(să)
  • tupungiți
  • tupungeați
  • tupungirăți
  • tupungiserăți
  • tupungiseți
a III-a (ei, ele)
  • tupungesc
(să)
  • tupungească
  • tupungeau
  • tupungi
  • tupungiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tupungi

  • 1. regional A bate zdravăn pe cineva (cu pumnii).
    surse: DLRLC sinonime: bate un exemplu
    exemple
    • Jandarmul... a chemat-o la post, a tupungit-o, a stîlcit-o, a călcat-o în picioare. STANCU, D. 283.
      surse: DLRLC

etimologie: