tupăngi v vz tupungi

tupungi vt [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) ~păn~ / Pzi: ~gesc / E: ns cf tupăngea] (Mun; Olt) A bate foarte tare pe cineva (cu pumnii).

TUPUNGI, tupungesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate zdravăn pe cineva (cu pumnii). Jandarmul... a chemat-o la post, a tupungit-o, a stîlcit-o, a călcat-o în picioare. STANCU, D. 283.

TUPUNGI, tupungesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate zdravăn pe cineva (cu pumnii). – Comp. magh. tapogni.

tupungi, tupungeală DLRM inserează aceste cuvinte, atestate la Zaharia Stancu (vezi DLRLC s.v.): tupungi„a bate zdravăn (cu pumnii)”, iar etimologia propusă este magh. tapogni, care însă înseamnă „a tropăi, a bate din picioare”. nu se vede cum a ajuns un cuvînt unguresc în sudul Munteniei și mai ales de ce tapogni ar fi devenit tupungi. Există, ce e drept, o variantă tupăngi „a călca îndesat”. Scriban, care nu citează sursele, o compară cu tapangea, cu dupăci, cu magh. tapogni și cu sîrb. tabančiti „a merge pe jos”. De notat că Tamás nu a admis cuvîntul. Mi se pare că e cu neputință să nu punem pe tupungi în relație cu tapangea „lovitură cu palma”. Diferențele de vocalism, la un cuvînt expresiv, nu pot face obstacol.

tupungi, tupungesc, vb. IV (reg.) a bate rău pe cineva.