2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUPILÁ, tupilez, vb. I. Refl. 1. A se ghemui (la pămînt), a se face mic (mai ales pentru a nu fi văzut), p. ext. a se ascunde; a se pitula. V. cinchi. Ozun se tupilă alături de lucrător. C. PETRESCU, C. V. 138. Căprița pe care Alexandru o urmărise atît de mult stătea tupilată. GANE, N. I 143. Cățelul s-a tupilat blînd la picioarele lui. VLAHUȚĂ, O. A. II 6. ◊ Fig. (Despre case, rar despre alte lucruri) În colțul uliței noastre, cu case tupilate acoperite cu olane, se afla o cîrciumă bătrînească. I. BOTEZ, ȘC. 20. În bătătura caselor tupilate sub coperișele de stuf, cîteva femei, cu mînile strașină la ochi, cătau lung, cercetător, departe în zare. BART, S. M. 69. Văile tupilate întunecau priveliștea. HOGAȘ, M. N. 132. ◊ Tranz. (Complementul indică o parte a corpului) Ea-și tupila capul și se înclina spre el, cu sentimentul că e sub apărarea unei puteri mari. VLAHUȚĂ, O. A. III 86. 2. A înainta pe furiș, ghemuindu-se pentru a nu fi văzut. V. furișa. O femeie se tupila prin dosul unei case, furișîndu-se către o cînepiște înaltă. SADOVEANU, M. C. 86. Ea trebui să-și plece capul, se tupila pe sub ramuri cu mișcări de păsărică. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. – Variantă: (rar) tupilí (MARIAN, O. I 274) vb. IV.

tupilà n. Mold. a se pitula: în urma strălucirii, stă umbra tupilată AL. [Metateză din pitulà].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tupilá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 tupileáză

Intrare: tupilire
tupilire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tupilire
  • tupilirea
plural
  • tupiliri
  • tupilirile
genitiv-dativ singular
  • tupiliri
  • tupilirii
plural
  • tupiliri
  • tupilirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tupila
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tupila
  • tupilare
  • tupilat
  • tupilatu‑
  • tupilând
  • tupilându‑
singular plural
  • tupilea
  • tupilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tupilez
(să)
  • tupilez
  • tupilam
  • tupilai
  • tupilasem
a II-a (tu)
  • tupilezi
(să)
  • tupilezi
  • tupilai
  • tupilași
  • tupilaseși
a III-a (el, ea)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupila
  • tupilă
  • tupilase
plural I (noi)
  • tupilăm
(să)
  • tupilăm
  • tupilam
  • tupilarăm
  • tupilaserăm
  • tupilasem
a II-a (voi)
  • tupilați
(să)
  • tupilați
  • tupilați
  • tupilarăți
  • tupilaserăți
  • tupilaseți
a III-a (ei, ele)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupilau
  • tupila
  • tupilaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tupili
  • tupilire
  • tupilit
  • tupilitu‑
  • tupilind
  • tupilindu‑
singular plural
  • tupilește
  • tupiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tupilesc
(să)
  • tupilesc
  • tupileam
  • tupilii
  • tupilisem
a II-a (tu)
  • tupilești
(să)
  • tupilești
  • tupileai
  • tupiliși
  • tupiliseși
a III-a (el, ea)
  • tupilește
(să)
  • tupilească
  • tupilea
  • tupili
  • tupilise
plural I (noi)
  • tupilim
(să)
  • tupilim
  • tupileam
  • tupilirăm
  • tupiliserăm
  • tupilisem
a II-a (voi)
  • tupiliți
(să)
  • tupiliți
  • tupileați
  • tupilirăți
  • tupiliserăți
  • tupiliseți
a III-a (ei, ele)
  • tupilesc
(să)
  • tupilească
  • tupileau
  • tupili
  • tupiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tupila tupili

  • 1. A se ghemui (la pământ), a se face mic (mai ales pentru a nu fi văzut).
    surse: DLRLC sinonime: ghemui 3 exemple
    exemple
    • Ozun se tupilă alături de lucrător. C. PETRESCU, C. V. 138.
      surse: DLRLC
    • Cățelul s-a tupilat blînd la picioarele lui. VLAHUȚĂ, O. A. II 6.
      surse: DLRLC
    • figurat În colțul uliței noastre, cu case tupilate acoperite cu olane, se afla o cîrciumă bătrînească. I. BOTEZ, ȘC. 20.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A se ascunde; a se pitula.
      surse: DLRLC sinonime: ascunde pitula 4 exemple
      exemple
      • Căprița pe care Alexandru o urmărise atît de mult stătea tupilată. GANE, N. I 143.
        surse: DLRLC
      • figurat În bătătura caselor tupilate sub coperișele de stuf, cîteva femei, cu mînile strașină la ochi, cătau lung, cercetător, departe în zare. BART, S. M. 69.
        surse: DLRLC
      • figurat Văile tupilate întunecau priveliștea. HOGAȘ, M. N. 132.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Ea-și tupila capul și se înclina spre el, cu sentimentul că e sub apărarea unei puteri mari. VLAHUȚĂ, O. A. III 86.
        surse: DLRLC
  • 2. A înainta pe furiș, ghemuindu-se pentru a nu fi văzut.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • O femeie se tupila prin dosul unei case, furișîndu-se către o cînepiște înaltă. SADOVEANU, M. C. 86.
      surse: DLRLC
    • Ea trebui să-și plece capul, se tupila pe sub ramuri cu mișcări de păsărică. VLAHUȚĂ, O. A. III 48.
      surse: DLRLC

etimologie: