11 definiții pentru tunicier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUNICIÉR, tunicieri, s. m. (La pl.) Încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o teacă formată dintr-o substanță celulozică (Urochordata); (și la sg.) animal din această încrengătură; urocordat. [Pr.: -ci-er] – Din fr. tunicier.

tunicier sm [At: SCRIBAN, D. / P: ~ci-er / Pl: ~i / E: fr tuniciers] 1 (Lpl) Încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o tunică (6) (Urochordata). 2 Animal din încrengătura tunicierilor (1) Si: urocordat.

TUNICIÉR, tunicieri, s. m. (La pl.) Încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o teacă formată dintr-o substanță celulozică (Urochordata); (și la sg.) animal din această încrengătură; urocordat. [Pr.: -ci-er] – Din fr. tuniciers.

TUNICIÉR ~i m. Animal marin cu corp bombat și cilindric, acoperit cu tunică gelatinoasă; urocordat. /<fr. tunicier

*tuniciér (fr. tunicier) și tunicát (lat. tunicatus) m. și n., pl. e (d. tunică; fr. tunicier). Zool. Animal dintr’o ramificațiune în care se cuprind animale marine moĭ de forma unuĭ sac și învălite cu o membrană saŭ tunică de celuloză. V. ascidiĭ.

TUNICIÉRI s.m.pl. (Zool.) Clasă de protocordate, cuprinzând animale marine cu corpul acoperit cu o tunică în formă de sac; urocordate; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. tunicier. / < fr. tuniciers].

TUNICIÉRI s. m. pl. urocordate. (< fr. tuniciers)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tuniciér (-ci-er) s. m., pl. tuniciéri

tuniciér s. m. (sil. -ci-er), pl. tuniciéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: tunicier
  • silabație: -ci-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tunicier
  • tunicierul
  • tunicieru‑
plural
  • tunicieri
  • tunicierii
genitiv-dativ singular
  • tunicier
  • tunicierului
plural
  • tunicieri
  • tunicierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tunicier

  • 1. (la) plural Încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o teacă formată dintr-o substanță celulozică (Urochordata).
    surse: DEX '09 DN

etimologie: