opțiuni
  • info

2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tumburug sm vz tumurug

TUMURUG, tumurugi, s. m. (Reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții). – Din tc. tomruk.

TUMURUG, tumurugi, s. m. (Reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții). – Din tc. tomruk.

ȚÂMBURUC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.

ȚÂMBURUC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.

tomurluci sm vz tumurug

trumurug sm vz tumurug

tumurlac sm vz tumurug

tumurluc sm vz tumurug

tumurug sm [At: CADE / V: (reg) tomurluci, trum~, ~mbu~, ~rlac, ~rluc, ~ă sf / Pl: ~ugi / E: tc tomruk] 1 (Reg) Lemn lung, gros și cilindric (întrebuințat în construcții). 2 (Reg; îcs) La ~rluc Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (Mun; înv) Butuc în care se prindeau picioarele deținuților. 4 (Mun; pex) Închisoare.

tumurugă sf vz tumurug

țâmburic sn vz țâmburuc

țâmburuc sn [At: TDRG / V: țum~, țim~, (reg) ~mpurug, țumburug (Pl: țumburuguri), ~ric (Pl: ~ricuri), țimbirlic, țâmpric / Pl: ~uce, ~uri / E: ns cf țâmburuș] 1-2 (Parte mică a unui) obiect (mic), de obicei de formă rotundă Si: țâmburuș (1-2). 3 (Reg; îf țumburug) Insignă. 4 (Reg) Uvulă.

țâmpric s vz țâmburuc

țâmpurug sn vz țâmburuc

țimbirlic s vz țâmburuc

țimburuc sn vz țâmburuc

țumburuc sn vz țâmburuc

țumburug sn vz țâmburuc

TUMURUG, tumurugi, s. m. (Învechit) Lemn gros și rotund (întrebuințat în construcții); trunchi; buștean. Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de... grinzi, ista de tumurugi. CREANGĂ, P. 48. Pleacă și rîndunelele, rosti bătrîna, întorcînd răpede luntrea ca să nu se lovească de un tumurug mare ce plutea pe apă. CONTEMPORANUL, VII 29. Am mers prin Tarnof, tîrg mărișor... cu un pod pe apa Biala, fără nici un tumurug. KOGĂLNICEANU, S. 8.

ȚIMBURUC s. n. v. țîmburuc.

ȚÎMBURUC, țîmburuce, s. n. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. – Variante: țimburuc, țîmpurug (I. CR. VI 126) s. n.

ȚÎMPURUG s. n. v. țîmburuc.

TUMURUG ~gi m. înv. reg. Trunchi de copac, lung și rotund, folosit în construcții. /<turc. tomruk

tumurug n. Mold. buturugă; butuc: ist copac e bun de grinzi, ista de tumurugi CR. [Turc. TUMURUG, butuc, închisoare].

tumurúg m. (turc. tumuruk, tomruk, tombruk, buștean, butuc [de ex., de prins picĭoarele deținuților]; ngr. tumbrúki [scris tumprúki], bg. tumruk). Mold. Stîlp gros de lemn (ca ceĭ de la poartă). Munt. (tumurlúc și -úg). Butuc de prins picĭoarele deținuților. Iron. A ședea la tumurluc, a ședea la’nchisoare. V. bulamac, dibă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tumurug (înv., reg.) s. m., pl. tumurugi

țâmburuc s. n., pl. țămburuce

tumurug (reg.) s. m., pl. tumurugi

țâmburuc s. n., pl. țâmburuce

tumurug s. m., pl. tumurugi

țâmburuc s. n., pl. țâmburuce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TUMURUG s. v. butuc, obadă.

ȚÂMBURUC s. țâmburuș.

tumurug s. v. BUTUC. OBADĂ

ȚÎMBURUC s. țîmburuș.

Intrare: tumurug
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tumurug
  • tumurugul
  • tumurugu‑
plural
  • tumurugi
  • tumurugii
genitiv-dativ singular
  • tumurug
  • tumurugului
plural
  • tumurugi
  • tumurugilor
vocativ singular —
plural —
tomurluci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tumurugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tumburug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trumurug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tumurlac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tumurluc
  • tumurlucul
  • tumurlucu‑
plural
  • tumurluci
  • tumurlucii
genitiv-dativ singular
  • tumurluc
  • tumurlucului
plural
  • tumurluci
  • tumurlucilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țâmburuc
țâmburuc substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmburuc
  • țâmburucul
  • țâmburucu‑
plural
  • țâmburuce
  • țâmburucele
genitiv-dativ singular
  • țâmburuc
  • țâmburucului
plural
  • țâmburuce
  • țâmburucelor
vocativ singular —
plural —
țimburuc substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimburuc
  • țimburucul
  • țimburucu‑
plural
  • țimburuce
  • țimburucele
genitiv-dativ singular
  • țimburuc
  • țimburucului
plural
  • țimburuce
  • țimburucelor
vocativ singular —
plural —
țumburug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țimbirlic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâmpric
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâmburic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâmpurug substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmpurug
  • țâmpurugul
  • țâmpurugu‑
plural
  • țâmpuruge
  • țâmpurugele
genitiv-dativ singular
  • țâmpurug
  • țâmpurugului
plural
  • țâmpuruge
  • țâmpurugelor
vocativ singular —
plural —
țumburuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tumurug, tumurugisubstantiv masculin

  • 1. regional Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: butuc buștean obadă trunchi
    • format_quote Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de... grinzi, ista de tumurugi. CREANGĂ, P. 48. DLRLC
    • format_quote Pleacă și rîndunelele, rosti bătrîna, întorcînd răpede luntrea ca să nu se lovească de un tumurug mare ce plutea pe apă. CONTEMPORANUL, VII 29. DLRLC
    • format_quote Am mers prin Tarnof, tîrg mărișor... cu un pod pe apa Biala, fără nici un tumurug. KOGĂLNICEANU, S. 8. DLRLC
etimologie:

țâmburuc, țâmburucesubstantiv neutru

  • 1. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țumburuș țâmburuș
    • format_quote Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. DLRLC
etimologie:
  • cf. țumburuș DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.