15 definiții pentru tumbelechi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUMBELECHI, tumbelechiuri, s. n. (Înv.) Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care facea parte din instrumentele fanfarei turcești. – Din tc. dümbelek.

tumbelechi sn [At: GHICA, S. 322 / V: (înv) tembelic, ~bechi, ~ehi / Pl: ~uri / E: tc dümbelek] (Înv) Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care făcea parte din instrumentele fanfarei turcești.

TUMBELECHI, tumbelechiuri, s. n. Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care făcea parte din instrumentele fanfarei turcești. – Din tc. dümbelek.

TUMBELECHI, tumbelechiuri, s. n. (Turcism învechit) Tobă mică de aramă de formă semisferică, făcînd parte din instrumentele meterhanelei. În tot timpul acestei ceremonii îi bătea în curte meterhaneaua cu surle, cu tobe și tumbelechiuri. GHICA, S. A. 38. – Variantă: tumbelehi (FILIMON, C. 59) s. n.

tumbeléchĭ și -elíc n., pl. urĭ (turc. tümbelekĭ și -ek, d. pers. dümbelek, tobă mică, d. tablek, dim d. tabl, tobă. V. tabulhana). Vechĭ. Un fel de tobă maĭ mică de aramă (principalu instrument al meterhaneleĭ). – Și tumbechĭ (turc. tumbekĭ).

tumbelechiu n. un fel de țimbală, instrument principal al meterhanelei: în tot timpul acestei ceremonii îi bătea în curte meterhaneaua cu surle, cu tobe și tumbelechiuri GHICA. [Turc. TÜMBELEK, țimbală].

1) tumbác și tumbéchĭ n., pl. urĭ (turc. tumbak, bobiță). Vechĭ. Abanos, lemn negru: cu toĭag de liliac și mătăniĭ de tumbac (P. P.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tumbelechi (înv.) s. n., pl. tumbelechiuri

tumbelechi (înv.) s. n., pl. tumbelechiuri

tumbelechi s. n., pl. tumbelechiuri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tumbelechi (-iuri), s. n. – Tobă mică, semisferică, din fanfara turcească. Tc. (per.) tümbelek (Șeineanu, III, 125), cf. ngr. τουμπελέϰι, bg. tĭumbelek. Sec. XIX, înv.

Intrare: tumbelechi
tumbelechi substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tumbelechi
  • tumbelechiul
  • tumbelechiu‑
plural
  • tumbelechiuri
  • tumbelechiurile
genitiv-dativ singular
  • tumbelechi
  • tumbelechiului
plural
  • tumbelechiuri
  • tumbelechiurilor
vocativ singular
plural
tumbelehi substantiv neutru
substantiv neutru (N62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tumbelehi
  • tumbelehiul
plural
  • tumbelehiuri
  • tumbelehiurile
genitiv-dativ singular
  • tumbelehi
  • tumbelehiului
plural
  • tumbelehiuri
  • tumbelehiurilor
vocativ singular
plural
tumbechi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tumbelechi, tumbelechiurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care facea parte din instrumentele fanfarei turcești. DEX '09 DLRLC
    diminutive: tumbelehel
    • format_quote În tot timpul acestei ceremonii îi bătea în curte meterhaneaua cu surle, cu tobe și tumbelechiuri. GHICA, S. A. 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.