2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tulbă sf vz tolbă

TULBĂ s.f. (Mold.) Traistă, desagi. A: Calasir, tulba Haricliei înfâșurîndu-o cu niște piei roase, ca cum ar fi fost vreo altă sarcină, o purta pieziș preste umere. I, 9v. Aicea Calasir s-au culcat puind capul preste tulbă, iar Haricliia au șezut făcînd traista scaon. I,11r. // B: cf. ST. LEX., 305. Etimologie: ucr. torba. Vezi și tulbiță. Cf. straiță, tisug.

tolbă sf [At: PSALT. HUR. 7v/12 / V: (pop) torbă, (înv) tul~ (Pl: ~bi) / Pl: ~be / E: tt, tc torba cf bg, ucr торба, srb torba] 1 (Înv) Toc3 (3) purtat pe șold, atârnat de umăr, în care se păstrau săgețile Si: (îvr) tăftui. 2 Geantă care se poartă pe șold, atârnată de umăr, în care se poartă merindele, vânatul etc. 3 (Pop; îe) A fi cu ~ba-n spinare A fi cocoșat. 4 (Reg; dep) Femeie care umblă cu minciuni. 5 (Îrg) Raniță în care își poartă marfa negustorii ambulanți. 6 (Reg) Traistă1 (1). 7 (Reg) Sac în care se dă ovăz calului. 8 (Reg) Partea năvodului în care se prinde peștele. 9 (Reg) Vermorel pentru stropit pomii.

tólbă f., pl. e (var. din torbă). Vest. Torbă, săculeț (de dus vînatu ucis). Toc de pele de ținut săgețĭ. Boccea de marfă: cu tolba’n spate. – Vechĭ și tulbă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: tulbă
tulbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Tulbă
Tulbă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tulbă