2 intrări

  • tuiac
  • țuiac țăvac țâiac țânac țiiac țuiag țuțuiac

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tuiac, ~ă a [At: LEXIC REG. 39 / V: (reg) ~inac / Pl: ~aci, ~ace / E: tui6 + -ac] (Mun; Olt; d. persoane) 1-3 Tui6 (1-3).

țuiac [At: KLEIN, D. 443 / V: ~ag, ții~, țâi~ sn, țuțui~, țăvac, țânac sm / Pl: ~ieci sm, ~iece sn / E: mg dal cüvek] 1 sm (Reg) Par1 scurt. 2 sm (Trs) Fiecare dintre stâlpii de susținere de la cele patru colțuri ale caselor țărănești. 3 sm (Trs) Par1 ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 4 sm Fiecare dintre bucățile mici de leaț, ascuțite la un capăt, care se fixează la streașină pentru a susține paiele de pe acoperiș. 5 sn (Mol) Par1 cu vârful ascuțit, de fier, întrebuințat la încetinirea coborârii plutelor, la acostarea sau la priponirea lor de mal. 6 sm (Reg) Fiecare dintre cele două lemne pe care se sprijină perna morii. 7 sm (Reg) Unealtă cu care se găurește fierul.

țîĭác n., pl. ĭece (d. țiŭ 1, țîŭ). Siret. Par ascuțit la un capăt și legat de o șprangă pe care plutașu îl înfige în mal, pe care țĭĭacu îl rîmă ca un rît încetinind mersu pluteĭ pînă ce poate fi priponită.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tuiác, -ă, tuiáci, -ce, adj. (reg.) aiurit, năuc, tui.

țuiác, țuiáci, s.n. 1. par scurt, țăruș. 2. stâlp de susținere. 3. unealtă de găurit fierul.

Intrare: tuiac
tuiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țuiac
țuiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țăvac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țânac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țiiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țuiag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țuțuiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.