2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tuflit, ~ă a [At: C. PETRESCU, C. V. 59 / Pl: ~iți, ~e / E: tufli1] (Pfm; d. pălărie, căciulă etc.) Pus în grabă și în mod neglijent Si: îndesat.

TUFLÍ, tuflesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare. – Et. nec.

TUFLÍ, tuflesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare. – Et. nec.

tufli1 vt [At: CIHAC II, 425 / V: (reg) tef~ / Pzi: ~lesc / E: form expresivă] 1 (Pfm; c. i. o căciulă, o pălărie etc.) A pune pe cap cu o mișcare rapidă și neglijentă Si: a îndesa, a înfunda, (pop) a plesni. 2 (Pop; îe) A ~ căciula pe urechi A se preface că nu știe nimic despre un anumit lucru de care este vinovat. 3 (Buc) A lovi pe neașteptate pe cineva. 4 (Mol) A lua multă mâncare în gură Si: a îndesa. 5 (Mol) A mânca repede și mult Si: a înfuleca. 6 (Mol) A ascunde ceva repede (în sân, în traistă1 sau în buzunar).

TUFLÍ, tuflesc, vb. IV. Tranz. A trînti (în cap) căciula sau pălăria, cu o mișcare repede și la întîmplare. Și-a tuflit cușma pînă-n vîrful nasului. GALAN, Z. R. 189. Își îmbrăcau într-o clipită straiele albe și își tufleau în cap pălăriile ca ciupercile. SADOVEANU, O. VIII 136. Măi, anapăda lucru ș-aista, zic eu înciudat, scoțînd căciula din cap și tuflind-o în gura scorburii. CREANGĂ, A. 53.

A TUFLÍ ~ésc tranz. fam. 1) (mai ales căciuli, pălării) A îndesa (pe cap) la repezeală, inestetic. 2) (materiale moi) A arunca iute și neglijent (astupând sau acoperind ceva). /Onomat.

tuflì v. Mold. 1. a băga mult cu de-a sila: tuflește în gură cât nu-i încape; 2. a ascunde ceva repede, a vârî în sân, în traistă sau în buzunar; 3. a înfunda, a îndesa în genere: tuflește cușma pe cap CR. [Origină necunoscută].

tuflésc v. tr. (cp. cu sîrb. tuviti, a băga în cap, în minte). Mold. Fam. Înfund, îndes: șĭ-a tuflit în cap pălăria pleoștită (Sadov. VR. 1911, 1, 14). Fac să dispară (mănînc răpede, consum): într’o clipă tufli toată farfuria (tot ce era în farfurie). V. călăcănesc și sturăsc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tuflí (a ~) (pop., fam.) (tu-fli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tuflésc, imperf. 3 sg. tufleá; conj. prez. 3 să tufleáscă

tuflí vb. (sil. -fli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tuflésc, imperf. 3 sg. tufleá; conj. prez. 3 sg. și pl. tufleáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tuflit, -ă, tufliți, -te adj. în stare de ebrietate, beat.

tufli, tuflesc v. r. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta.

Intrare: tuflit
tuflit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuflit
  • tuflitul
  • tuflitu‑
  • tufli
  • tuflita
plural
  • tufliți
  • tufliții
  • tuflite
  • tuflitele
genitiv-dativ singular
  • tuflit
  • tuflitului
  • tuflite
  • tuflitei
plural
  • tufliți
  • tufliților
  • tuflite
  • tuflitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tufli
  • silabație: tu-fli info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tufli
  • tuflire
  • tuflit
  • tuflitu‑
  • tuflind
  • tuflindu‑
singular plural
  • tuflește
  • tufliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tuflesc
(să)
  • tuflesc
  • tufleam
  • tuflii
  • tuflisem
a II-a (tu)
  • tuflești
(să)
  • tuflești
  • tufleai
  • tufliși
  • tufliseși
a III-a (el, ea)
  • tuflește
(să)
  • tuflească
  • tuflea
  • tufli
  • tuflise
plural I (noi)
  • tuflim
(să)
  • tuflim
  • tufleam
  • tuflirăm
  • tufliserăm
  • tuflisem
a II-a (voi)
  • tufliți
(să)
  • tufliți
  • tufleați
  • tuflirăți
  • tufliserăți
  • tufliseți
a III-a (ei, ele)
  • tuflesc
(să)
  • tuflească
  • tufleau
  • tufli
  • tufliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tufli

  • 1. regional A pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și-a tuflit cușma pînă-n vîrful nasului. GALAN, Z. R. 189.
      surse: DLRLC
    • Își îmbrăcau într-o clipită straiele albe și își tufleau în cap pălăriile ca ciupercile. SADOVEANU, O. VIII 136.
      surse: DLRLC
    • Măi, anapăda lucru ș-aista, zic eu înciudat, scoțînd căciula din cap și tuflind-o în gura scorburii. CREANGĂ, A. 53.
      surse: DLRLC

etimologie: