6 definiții pentru tudumăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tudumăni [At: (a. 1628) IORGA, S. D. IV, 27 / V: (îrg) todom~, tondom~, ~dom~ / Pzi: ~nesc / E: tudumană] 1 vi (Trs; înv) A protesta. 2 vt (Trs; Mar; înv) A mărturisi. 3 vt (Mar) A da de știre strigând. 4 vi (Trs; Mar) A cere ajutor. 5 vi (Trs; Mar) A se văita. 6-7 vi (Reg; îf todomăni) A bolborosi (1). 8 vi (Reg; îaf) A pălăvrăgi.

ademenésc v. tr. (din adămănesc). Atrag pin vorbe, banĭ, frumuseță ș. a.: un surîs ademenitor, o grădină ademenitoare. V. refl. Mă simt atras: stătea pe loc, s’ademenea cuprins de admirație (Al.). – Și adimenesc. La Ret. tudumănesc (care poate fi infl. de tumănesc).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tudumăní, tudumănésc, vb. IV (reg.) a protesta, a declara; a cere ajutor, a bolborosi.

tudumăní, tudumănesc, vb. intranz., refl. – (reg.) A striga, a țipa, a zbiera (pentru a chema în ajutor): „Când cineva s-a rătăcit și strigă în codru, cel care aude întreabă: «Măi, cine se tudumăne?»” (Calendar, 1980: 109); „Dă fata țâpote cât poate și tudumănește: Ajutor!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 62). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei sub forma todomăni „a țipa” (DRDT). – Din tuduman (MDA).

tudumăní, tudumănesc, vb. intranz. – A striga, a țipa, a zbiera (pentru a chema în ajutor): „Când cineva s-a rătăcit și strigă în codru, cel care aude întreabă: «Măi, cine se tudumăne?»” (Calendar 1980: 109). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei sub forma todomăni „a țipa” (DRDT). – Din tuduman.

Intrare: tudumăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tudumăni
  • tudumănire
  • tudumănit
  • tudumănitu‑
  • tudumănind
  • tudumănindu‑
singular plural
  • tudumănește
  • tudumăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tudumănesc
(să)
  • tudumănesc
  • tudumăneam
  • tudumănii
  • tudumănisem
a II-a (tu)
  • tudumănești
(să)
  • tudumănești
  • tudumăneai
  • tudumăniși
  • tudumăniseși
a III-a (el, ea)
  • tudumănește
(să)
  • tudumănească
  • tudumănea
  • tudumăni
  • tudumănise
plural I (noi)
  • tudumănim
(să)
  • tudumănim
  • tudumăneam
  • tudumănirăm
  • tudumăniserăm
  • tudumănisem
a II-a (voi)
  • tudumăniți
(să)
  • tudumăniți
  • tudumăneați
  • tudumănirăți
  • tudumăniserăți
  • tudumăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tudumănesc
(să)
  • tudumănească
  • tudumăneau
  • tudumăni
  • tudumăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)