2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUBÁ, tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber.

TUBÁ, tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber.

tuba vt [At: SCÎNTEIA, 1960 nr. 4855 / Pzi: ~bez / E: fr tuber] A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi (1) în interiorul ei.

TUBÁ vb. tr. (tehn.) a căptuși pereții unei guri de sondă cu tuburi de oțel. (< fr. tuber)

tubá vb. I (tehn.) A pune tuburi de oțel ◊ „Se merge deasupra zăcământului [...] se sapă puțul, se tubează cu oțel, după care se dă în exploatare [...]” R.l. 29 I 85 p. 5 (din fr. tuber; DEX-S)

A TUBÁ ~éz tranz. (găuri de sondă) A consolida prin introducerea unei coloane de tuburi metalice (montate unul în continuarea altuia). /<fr., it., lat. tuba


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tubá vb., ind. prez. 1 sg. tubéz, 3 sg. și pl. tubeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tuba (cuv. lat. „trompetă”) v. repercussa; psalmodie.

Intrare: tubat
tubat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tubat
  • tubatul
  • tubatu‑
  • tuba
  • tubata
plural
  • tubați
  • tubații
  • tubate
  • tubatele
genitiv-dativ singular
  • tubat
  • tubatului
  • tubate
  • tubatei
plural
  • tubați
  • tubaților
  • tubate
  • tubatelor
vocativ singular
plural
Intrare: tuba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tuba
  • tubare
  • tubat
  • tubatu‑
  • tubând
  • tubându‑
singular plural
  • tubea
  • tubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tubez
(să)
  • tubez
  • tubam
  • tubai
  • tubasem
a II-a (tu)
  • tubezi
(să)
  • tubezi
  • tubai
  • tubași
  • tubaseși
a III-a (el, ea)
  • tubea
(să)
  • tubeze
  • tuba
  • tubă
  • tubase
plural I (noi)
  • tubăm
(să)
  • tubăm
  • tubam
  • tubarăm
  • tubaserăm
  • tubasem
a II-a (voi)
  • tubați
(să)
  • tubați
  • tubați
  • tubarăți
  • tubaserăți
  • tubaseți
a III-a (ei, ele)
  • tubea
(să)
  • tubeze
  • tubau
  • tuba
  • tubaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tuba

  • 1. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: