opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tubac smn vz tabac

TABAC2, tabaci, s. m. (Înv.) Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

tabac1 sm [At: ANON. CAR. / V: (înv; nob) tăbanc, (reg) tob~ / Pl: ~aci / E: tc tabak, tobac cf mg tabak] (Înv) 1-2 Tăbăcar1 (1-2).

tăbanc sm vz tabac1

tobac sm vz tabac1

țubac sn [At: ALR SN II h 363/260 / Pl: ~ace, ~uri / E: mg dal cubák] (Trs) Picior de pasăre tăiat pentru consum Si: (reg) cotoi1 (1), pulpan, țâmp (5).

TABAC2, tabaci, s. m. Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

TABAC2, tabaci, s. m. (Astăzi rar) Tăbăcar. Albia rîului se îngusta... începea stăpînirea tabacilor care își argăseau pieile în Dîmbovița. PAS, L. I 70. În stînga mănăstirii... doi tabaci duceau pe umeri, atîrnate de o prăjină lungă, piei crude. CAMIL PETRESCU, O. I 446. Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători... curelari, ceaprazari, tabaci. GHICA, S. XIV.

TABAC2 ~ci m. rar Muncitor specializat în tăbăcirea pieilor; argăsitor; dubălar; tăbăcar. /<turc. tabak

tabac m. tăbăcar: uliță tabacilor. [Turc. TABBAK].

1) tabác m. (turc. pop. tabak, lit. [d. ar.] debbagh; ngr. tabákis, alb. bg. tabak, ung. tabak și tobak). Munt. vest. Tăbăcar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tabac1 (tăbăcar) (înv.) s. m., pl. tabaci

tabac1 (tăbăcar) (înv.) s. m., pl. tabaci

tabac (tăbăcar) s. m., pl. tabaci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TABAC s. v. argăsitor, tăbăcar, tutun, tutun turcesc.

tabac s. v. ARGĂSITOR. TABĂCAR. TUTUN. TUTUN TURCESC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tabac (-ci), s. m. – Muncitor care tăbăcește pieile, argăsitor. – Mr. tăbac. Tc. (arab.) tabak (Șeineanu, II, 338), cf. alb., bg., sb., megl. tabak, ngr. ταμπάϰης. – Der. tăbăci, vb. (a argăsi, a dubi; a usaca pielea la soare), cf. megl. tăbățǫs, tăbățiri; tăbăcar, s. m. (argăsitor); tăbăcărie, s. f. (meseria și atelierul tăbăcarului); tăbăceală, s. f. (argăseală); tăbăcit, s. n. (argăsit); tăbăcăreasă, s. f. (Mold., un anumit joc de cărți).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țubac s.n. (reg.) picior de pasăre; pulpan.

țubac, țubace, s.n. – (reg.; ornit.) Galițe, păsări de curte (Memoria, 2004). – Din magh. dial. cubák (MDA).

țubac, -e, s.n. – 1. (ornit.) Galițe, păsări de curte (Memoria 2004). 2. Picior de pasăre; pulpan (Bulgăr 2007). – Din magh. dial. cubák (MDA).

Intrare: tabac (tăbăcar)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabac
  • tabacul
  • tabacu‑
plural
  • tabaci
  • tabacii
genitiv-dativ singular
  • tabac
  • tabacului
plural
  • tabaci
  • tabacilor
vocativ singular
  • tabacule
plural
  • tabacilor
tăbanc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tobac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tubac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țubac
țubac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tabac, tabacisubstantiv masculin

  • 1. învechit Argăsitor, dubălar, tăbăcar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: argăsitor dubălar tăbăcar
    • format_quote Albia rîului se îngusta... începea stăpînirea tabacilor care își argăseau pieile în Dîmbovița. PAS, L. I 70. DLRLC
    • format_quote În stînga mănăstirii... doi tabaci duceau pe umeri, atîrnate de o prăjină lungă, piei crude. CAMIL PETRESCU, O. I 446. DLRLC
    • format_quote Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători... curelari, ceaprazari, tabaci. GHICA, S. XIV. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.