trupai sn vz tulpan¹

TULPAN, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din ngr. tulpáni.

tropăi vi [At: LB / V: (îrg) ~poi, (reg) ~ăni, ~poni, ~pui, trupăi / Pzi: tropăi, ~esc / E: trop¹ + -ăi] 1 A face zgomot lovind pământul, podeaua cu picioarele sau cu copitele Si: (pop) a tropoti (1), (reg) a tupăi (3), a tupăni (2). 2 (Pfm) A dansa (cu zgomot).

tropăni v vz tropăi

tropoi v vz tropăi

troponi v vz tropăi

tropui v vz tropăi

trupan sn vz tulpan¹

trupăi v vz tropăi

tulipan² sn vz tulpan¹

tulpan¹ sn [At: (a. 1720) IORGA, B. R. 328 / V: (înv) ~lip~, (reg) trupai, trup~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ngr τουλπάνι] 1 Pânză de bumbac, de lână sau de mătase, foarte subțire și străvezie Si: muselină. 2 Basma (în trei colțuri) făcută de obicei din tulpan¹ (1), cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. 3 (Reg; prin confuzie) Turban (2). 4 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

TULPAN, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri, cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din ngr. tulpáni.

TROPĂI, tropăi, vb. IV. Intranz. A face zgomot lovind pămîntul cu picioarele sau cu copitele; p. ext. a umbla, a alerga. Toți rîdeau, tropăind din picioare de plăcere. DUMITRIU, N. 181. Al lui Teican rîse... strunindu-și caii care tropăiau neliniștiți. PREDA, Î. 60. Vitoria ieși, tropăind răpegior. SADOVEANU, B. 258. Deschideți iute, zise Ivan tropăind și frecîndu-și mînile. CREANGĂ, P. 309. ♦ (Familiar) A juca, a dansa. Pe pajiștea verde cavaleri și dame tropăiau de răsuna pămîntul în sunetul unei cobze și a unei vioare. NEGRUZZI, S. I 104. Noi giucăm și tropăim, Pămîntul să-l netezim. ALECSANDRI, P. P. 384. – Variantă: (regional) tropoi (GORJAN, H. IV 100) vb. IV.

TROPOI vb. IV v. tropăi.

TULPAN², tulpane, s. n. 1. Pînză de bumbac, de lînă sau de mătase cu țesătura foarte subțire și străvezie. Îl pisezi zdravăn și-l treci printr-un tulpan curat, binișor-binișor, pînă se cerne toată pudra. BASSARABESCU, S. N. 28. Alții călcau cu iuțeală pe o fîșie de tulpan întinsă, fără d-a se cufunda. ODOBESCU, S. I 136. Spune drept cin’ te-a făcut, Că frumos te-a zugrăvit:... Dinți mărunți mărgăritar, Ochișorii-ți chihlibar, Fața albă de tulpan. TEODORESCU, P. P. 312. ♦ Basma în trei colțuri, cu care femeile își acoperă capul; năframă. Femeia tăcu și-și potrivi pe cap tulpanul cu amîndouă mînile. SADOVEANU, O. III 377. De prin balcoane și coridoare Albe tulpane Fîlfîie-n soare. TOPÎRCEANU, B. 4. Gherghina își legă tulpanu pe cap ca nevestele. BUJOR, S. 76. Am să-i duc un fes roș și un tulpan undelemniu, ca să-și mai aducă aminte din tinerețe. CREANGĂ, P. 134. 2. (Rar) Turban. Mă-ntîlnii c-un turculean, Cu fes roș și cu tulpan. ȘEZ. II 183.

TULPAN², tulpane, s. n. 1. Pînză (de bumbac, de lînă, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie. ♦ Basma în trei colțuri cu care femeile își acoperă capul. 2. (Rar) Turban. – Ngr. tulpani (< tc.).

A TROPĂI tropăi intranz. 1) A produce zgomot cu picioarele în timpul mersului sau alergării; a face „trop-trop”. 2) fig. fam. A se mișca în ritm de dans, făcând zgomot cu picioarele; a juca; a dansa. /Din trop

TULPAN ~e n. 1) Țesătură fină și transparentă; muselină. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Basma în trei colțuri. /<ngr. tulpáni

tropăì v. 1. a merge în trap; 2. a face sgomot cu picioarele: țăranul, când merge, tropăește CR. [V. trop!].

tulpan n. 1. muselină: perne de tulpan cu flori de tiriplic OD.; 2. broboadă dintr’insa: cu colanul lat pe șele, cu tulpanul pe sprâncene POP. [Gr. mod. TULPÁNI, din turc. TÜLBENT, muselină din care se fac turbane și turbanul însuș (lit. ce încântă inima), de unde asemenea, printr’un intermediar sârbesc, Tr. tulbent și Buc. turbent].

trópăĭ și trópoĭ sau -ĭésc v. intr. (d. trop 2. V. tropot 2). Merg călcînd răpede și des orĭ bat din picioare (fac trop-trop): caiĭ tropăĭe; nu mai tropoițĭ, copiĭ!

tulpán n., pl. urĭ și e (ngr. tulpáni, d. turc. tulbent, muselină, tul, din pers dülbend, „care încîntă inima”; sîrb. dulbent, tulbenta. V. tulbent, tulipan, turban). Vechĭ. Muselină. Azĭ. Broboadă de pînză albă supțire. Munt. Tulpan topit, tulpan scrobit, victorie. V. dermie, grimea, cimber, ternoŭ.

tropăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. tropăi, 3 tropăie, imperf. 1 tropăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să tropăi, 3 să tropăie

tulpan s. n., pl. tulpane

tropăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. tropăi, 3 tropăie, imperf. 3 sg. tropăia; conj. prez. 3 să tropăie

tulpan s. n., pl. tulpane

tropăi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. tropăi, 3 sg. tropăie, imperf. 3 sg. tropăia; ger. tropăind

tulpan s. n., pl. tulpane

tropăi (ind. prez. 1 sg. tropăi, 3 sg. și pl. tropăie)

tulpan

tropăesc, -păe 3 ind. și conj., -păiam 1 imp.

TROPĂI vb. (rar) a tropoti, a zupăi, (reg.) a zdupăi, (Mold. și Bucov.) a dupăi. (Nu mai ~ atâta!; caii ~.)

TULPAN s. v. muselină.

TULPAN s. v. basma.

TROPĂI vb. (rar) a tropoti, a zupăi, (reg.) a zdupăi, (Mold. și Bucov.) a dupăi. (Nu mai ~ atîta!; caii ~.)

TULPAN s. basma, legătură, (pop.) testemel, (înv. și reg.) peștiman, (prin Munt.) barabun, (Olt., Mold. și Transilv.) cîrpă, (Maram.) șirincă, (înv., în Transilv.) felegă. (Are un ~ pe cap.)

tulpan s. v. MUSELINĂ.

tulpan (-ne), s. n. – 1. Muselină, pînză subțire. – 2. Basma. – Var. trupan, trupai. Mr. dulben. Tc. (per.) tülbent, dülbent (Șeineanu, II, 866; Ronzevalle 68), cf. ngr. τουλπάνι, alb. düljben, bg. djulben, sb. dulbent. Este dubletul lui tulbent, s. n. (Trans., voal de mireasă), din sb. tulbenta; și al lui tulipan, s. m. (lalea), din același cuvînt tc., prin intermediul it. tulipano, germ. Tulipan(e), cf. sb., cr., ceh., pol., rut. tulipan, mag. tulipán (Gáldi, Dict., 165); al lui tulipă, s. f. (lalea; abajur de sticlă pentru becuri electrice), din fr. tulipe; și al lui turban, s. n., din fr. turban. Numele de turban se explică prin materialul său, cel de tulipan prin forma sa.