25 de definiții pentru trior

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIOR, trioare, s. n. 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru (având pe fața interioară mici alveole) care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități; vânturătoare. 2. (Tehn.) Dispozitiv folosit pentru separarea după dimensiuni a materialelor provenite din concasare. – Din fr. trieur.

TRIOR, trioare, s. n. 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru (având pe fața interioară mici alveole) care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități; vânturătoare. 2. (Tehn.) Dispozitiv folosit pentru separarea după dimensiuni a materialelor provenite din concasare. – Din fr. trieur.

trior sn [At: BARCIANU / P: tri-or / V: (reg) trăier, treier, trei~, treon, ~er, ~hon, ~ol, ~on, truiel, truier, truiur / Pl: ~oare / E: fr trieur, ger Trieur] 1 Mașină agricolă alcătuită dintr-un ventilator, site și cilindri, folosită pentru separarea de impurități și la sortarea boabelor de cereale, a semințelor de plante oleaginoase etc. Si: (reg) moară, morișcă, melc, treierar, țilindru, valț, vânturătoare. 2 (Teh) Dispozitiv folosit pentru separarea, după dimensiuni, a materialelor provenite din concasare.

TRIOR, trioare, s. n. Mașină agricolă alcătuită dintr-un cilindru (cu mici alveole pe fața interioară) care prin rotire separă semințele de anumite impurități. Pe niște rogojini întinse pe jos era așezat un trior, de sub sitele căruia sămînța curgea în trei grămăjoare mici. MIHALE, O. 181. Zăceau acolo, amestecate în stive nesfîrșite... grape, cilindri de trior. GALAN, B. I 23.

TRIOR s.n. 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități. 2. (Tehn.) Aparat folosit pentru separarea, după dimensiuni, a materialelor granulare. [Pron. tri-or. / < fr. trieur].

TRIOR s. n. 1. mașină agricolă cu un cilindru care, prin rotire, separă semințele de impurități. 2. dispozitiv pentru separarea, după dimensiuni, a materialelor granulare. (< fr. trieur)

TRIOR ~oare n. Mașină agricolă care curăță semințele de cereale de impurități cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; vânturătoare. [Sil. tri-or] /<fr. trieur, germ. Trieur

trior n. mașină de vânturat grâne (= fr. trieur).

*triór n., pl. oare (fr. trieur, d. trier, a tria). Mașină agricolă de vînturat, vînturătoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRIOR s. (AGRON.) vînturătoare, (prin Bucov.) șpiț, (Transilv. și Maram.) vînturașcă.

Intrare: trior
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trior
  • triorul
  • trioru‑
plural
  • trioare
  • trioarele
genitiv-dativ singular
  • trior
  • triorului
plural
  • trioare
  • trioarelor
vocativ singular
plural
trăier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
truiur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
truier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
truiel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trihon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
treon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
treior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trior, trioaresubstantiv neutru

  • 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru (având pe fața interioară mici alveole) care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pe niște rogojini întinse pe jos era așezat un trior, de sub sitele căruia sămînța curgea în trei grămăjoare mici. MIHALE, O. 181. DLRLC
    • format_quote Zăceau acolo, amestecate în stive nesfîrșite... grape, cilindri de trior. GALAN, B. I 23. DLRLC
  • 2. tehnică Dispozitiv folosit pentru separarea după dimensiuni a materialelor provenite din concasare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.