2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUFÁ vb. tr. 1. a garnisi cu trufe (2). 2. (fam.) a împăna, a umple (cu). 3. a înșela, a duce de nas; a escroca. (< fr. truffer)

trufá vb. I (franțuzism) A umple (cu) ◊ „Introducerea, joncțiunea părților și momentelor epilogale au fost trufate cu citate-aforisme, citate-meditații și citate-lozinci.” R.l. 5 IV 72 p. 2 (din fr. truffer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trufá vb., ind. prez. 1 sg. truféz, 3 sg. și pl. trufeáză

Intrare: trufa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trufa
  • trufare
  • trufat
  • trufatu‑
  • trufând
  • trufându‑
singular plural
  • trufea
  • trufați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trufez
(să)
  • trufez
  • trufam
  • trufai
  • trufasem
a II-a (tu)
  • trufezi
(să)
  • trufezi
  • trufai
  • trufași
  • trufaseși
a III-a (el, ea)
  • trufea
(să)
  • trufeze
  • trufa
  • trufă
  • trufase
plural I (noi)
  • trufăm
(să)
  • trufăm
  • trufam
  • trufarăm
  • trufaserăm
  • trufasem
a II-a (voi)
  • trufați
(să)
  • trufați
  • trufați
  • trufarăți
  • trufaserăți
  • trufaseți
a III-a (ei, ele)
  • trufea
(să)
  • trufeze
  • trufau
  • trufa
  • trufaseră
Intrare: trufat
trufat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trufat
  • trufatul
  • trufatu‑
  • trufa
  • trufata
plural
  • trufați
  • trufații
  • trufate
  • trufatele
genitiv-dativ singular
  • trufat
  • trufatului
  • trufate
  • trufatei
plural
  • trufați
  • trufaților
  • trufate
  • trufatelor
vocativ singular
plural
trufare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trufare
  • trufarea
plural
  • trufări
  • trufările
genitiv-dativ singular
  • trufări
  • trufării
plural
  • trufări
  • trufărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)