trufanda [At: COSTINESCU / V: (reg) trofon~ / Pl: ~le / E: tc turfanda] 1 sf Cei dintâi fruct sau rod al pământului dintr-o producție anuală. 2 sf (Pex) Produs alimentar (mai ales fruct sau legumă) care apare pe piață mai înainte de timpul normal în care trebuie să apară. 3 a (Mun) Mândru. 4-5 sf, a (Mol; Mun; pan; șîs caș ~) (Caș) preparat din cel dintâi lapte muls de la oi. 6 sf (Reg; fig) Prinos.

TRUFANDA, trufandale, s. f. Cel dintîi rod al pămîntului dintr-o producție anuală; fruct sau zarzavat pus în comerț pentru prima oară în cursul unui an. Jos, în stradă, orașul vuia de trei ceasuri, de cînd au început olteni să strige trufandalele sezonului. C. PETRESCU, A. 377. Domnu Tase le va duce zarzavaturi, trufandale de care nu prea se găsesc prin Slatina. BASSARABESCU, V. 42. Dacă acel om este lacom din fire și mai ales dacă are gusturi răsfățate, el o să se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri și trufandale, prăjituri și zaharicale. ODOBESCU, S. III 39.

TRUFANDA ~le f. 1) Fruct sau rod care apare primul în cursul unui an. 2) Produs alimentar (agricol) pus pentru prima oară în vânzare în cursul unui an. [Art. trufandaua] /<turc. trufanda

trufandà f. 1. pârga roadelor: le mâncă cu multă poftă ca pe niște trufandale ISP.; 2. fig. (și ironic) prinos. [Turc. TURFANDA (lit. lucru nou, noutate)].

trufandá (turc. turfanda, tru- și tro-, pers. türfende, d. ar. türfe, noutate). Pîrga roadelor, primele roade ale anuluĭ: mîncăcĭoșiĭ umblă după trufandale. – În Meh. trofanda.

trofonda sf vz trufanda

trofondá, V. trufanda.

trufanda s. f., art. trufandaua, g.-d. art. trufandalei; pl. trufandale

trufanda s. f., art. trufandaua, g.-d. art. trufandalei; pl. trufandale, art. trufandalele

trufanda s. f., art. trufandaua, g.-d. art. trufandalei; pl. trufandale

TRUFANDA s. (înv.) primiții (pl.). (A mânca ~ale.)

TRUFANDA s. (înv.) primiții (pl.). (A mînca ~ale.)

trufanda (-ale), s. f. – Primele produse ale cîmpului care ies la vînzare. – Mr. trufanda. Tc. trufanda (Șeineanu, II, 365; Ronzevalle 116), cf. ngr. τρο(υ)φαντά (Gáldi 263), bg. turfanda.

TRUFANDA subst. 1. – mare postelnic (17 B III 587; Sd VII 4). 2. Trofanda post. (Băl I), același, trecut în Moldova. Numele însă a precedat neologismul grec, admis în vocabular.

trufanda, trufandale s. f. 1. adolescentă virgină. 2. prostituată tânără / începătoare.