3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUFÁȘ, -Ă, trufași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Plin de trufie, peste măsură de mândru, de orgolios; înfumurat, arogant, îngâmfat. ♦ Care arată, care manifestă trufie, mândrie, îngâmfare. Privire trufașă. 2. Măreț, grandios, superb. – Trufă2 + suf. -aș.

TRUFÁȘ, -Ă, trufași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Plin de trufie, peste măsură de mândru, de orgolios; înfumurat, arogant, îngâmfat. ♦ Care arată, care manifestă trufie, mândrie, îngâmfare. Privire trufașă. 2. Măreț, grandios, superb. – Trufă2 + suf. -aș.

trufaș2, ~ă a [At: LEXIC REG. 15 / Pl: ~i, ~e / E: trufă3 + -aș] (Mar; d. persoane) Care este glumeț Si: (reg) trufos.

trufaș1, ~ă [At: PSALT. HUR. 107r/5 / A și: truf~ / Pl: ~i, ~e / E: trufă1 + -aș] 1-2 smf, a (Persoană) care are încredere exagerată în calitățile proprii Si: (îvr) trufitor (1). 3-4 smf, a (Persoană) care este plin(ă) de trufie (1) Si: arogant, fudul, mândru, orgolios, (pfm) înfumurat, îngâmfat, (îvr) trufitor (2). 5 a Care exprimă trufie (1). 6 a (Pop; d. oameni) Bine făcut Si: chipeș. 7 a Splendid (ca aspect, înfățișare) Si: falnic, grandios, maiestuos, măreț, semeț, strălucitor, superb.

TRUFÁȘ, -Ă, trufași, -e, adj. 1. Plin de trufie, peste măsură de mîndru, de orgolios, de fălos; arogant, îngîmfat, înfumurat. Am dus în spinare dușmănia neîmpăcată a unor oameni puternici și trufași. GALACTION, O. I 32. Vai de mine, coniță, se poate? protestă prefectul trufaș. REBREANU, R. II 102. Umilința ce arătau către dînsul acești aspri și trufași nobili și setea cu care vînau favoarea lui înșelă pe Mihai. BĂLCESCU, O. II 263. ◊ (Substantivat) Știi cumva ținutul În care domn e lutul și face pe trufașul? Acolo totdeauna Cinstită e minciuna și nobil este lașul. MACEDONSKI, O. I. 130. ♦ Care arată trufie, care manifestă mîndrie exagerată, îngîmfare. Era el, într-adevăr, c-o înfățișare trufașă, cu sprînceana încruntată. SADOVEANU, A. L. 182. Parcă pămîntul întreg și lumea cu toate-ale lumii Strînse le ține-ntr-un pumn, așa de trufașă privire Scapără-n umezii ochi și-așa-i de cu-ncredere-n umblet. COȘBUC, P. II 63. 2. Măreț, maiestos, superb. Am ajuns în sfîrșit pe înălțimea sură și trufașă. GALACTION, O. I 346. Colo se ridic’ trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe. EMINESCU, O. I 43. Colo înalte rîpe se învelesc în nor, Cu creștetul fantastic, trufaș și visător. BOLINTINEANU, O. 241. Fata din piatră, sătulă și de pustiul munților și de iubirea singuratică, visa... să se arate frumoasă și împodobită în haine trufașe și în pietre nestemate. ODOBESCU, S. III 206.

TRUFÁ vb. tr. 1. a garnisi cu trufe (2). 2. (fam.) a împăna, a umple (cu). 3. a înșela, a duce de nas; a escroca. (< fr. truffer)

trufá vb. I (franțuzism) A umple (cu) ◊ „Introducerea, joncțiunea părților și momentelor epilogale au fost trufate cu citate-aforisme, citate-meditații și citate-lozinci.” R.l. 5 IV 72 p. 2 (din fr. truffer)

TRUFÁȘ ~ă (~i, ~e) și substantival 1) (despre persoane) Care este plin de trufie; foarte mândru; orgolios; vanitos; infatuat. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă trufie. Vorbă ~ă. 3) Care este plin de mândrie și demnitate; măreț; falnic; semeț. /trufă + suf. ~aș

trufaș a. 1. prezumpțios, plin de trufie: om trufaș; 2. superb: împodobită în haine trufașe OD.; [Din vechiu-rom. trufă, trufie = gr. bizantin TRYPHÈ, desfătare, moliciune: trufaș, însemnează lit. om molatec, fastuos].

trufáș, -ă adj. (d. vrom. trufă = trufie). Plin de trufie, foarte mîndru.

trufésc (mă) v. refl. (d. vrom. trufă = trufie). Vechĭ. Mă fudulesc foarte mult. – Rar și mă trufășésc și -așésc (Tkt.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trufaș adj. m., pl. trufași; f. trufașă, art. trufașa, pl. trufașe

trufá vb., ind. prez. 1 sg. truféz, 3 sg. și pl. trufeáză

trufáș adj. m., pl. trufáși; f. sg. trufáșă, pl. trufáșe

trufaș, pl. trufași, f. trufașă, pl. trufașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRUFÁȘ adj. v. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestuos, măreț, monumental, semeț, splendid, superb.

TRUFÁȘ adj. 1. v. îngâmfat. 2. mândru, orgolios, semeț, (rar) superb. (Manifestă un ~ dispreț pentru cei din jur.) 3. v. obraznic.

TRUFAȘ adj. 1. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa ~?) 2. mîndru, orgolios, semeț, (rar) superb. (Manifestă un ~ dispreț pentru cei din jur.) 3. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Om ~.)

trufaș adj. v. GRANDIOS. IMPOZANT. IMPUNĂTOR. MAIESTOS. MĂREȚ. MONUMENTAL. SPLENDID. SUPERB.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PARCERE SUBIECTIS ET DEBELLARE SUPERBOS (lat.) să cruți pe cei supuși și să-i zdrobești pe ce-i trufași – Vergiliu, „Eneida”, VI, 853. Anchise, tatăl lui Enea, îl povățuiește cum trebuie să se poarte un conducător.

Intrare: trufași
trufași
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trufa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trufa
  • trufare
  • trufat
  • trufatu‑
  • trufând
  • trufându‑
singular plural
  • trufea
  • trufați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trufez
(să)
  • trufez
  • trufam
  • trufai
  • trufasem
a II-a (tu)
  • trufezi
(să)
  • trufezi
  • trufai
  • trufași
  • trufaseși
a III-a (el, ea)
  • trufea
(să)
  • trufeze
  • trufa
  • trufă
  • trufase
plural I (noi)
  • trufăm
(să)
  • trufăm
  • trufam
  • trufarăm
  • trufaserăm
  • trufasem
a II-a (voi)
  • trufați
(să)
  • trufați
  • trufați
  • trufarăți
  • trufaserăți
  • trufaseți
a III-a (ei, ele)
  • trufea
(să)
  • trufeze
  • trufau
  • trufa
  • trufaseră
Intrare: trufaș
trufaș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trufaș
  • trufașul
  • trufașu‑
  • trufașă
  • trufașa
plural
  • trufași
  • trufașii
  • trufașe
  • trufașele
genitiv-dativ singular
  • trufaș
  • trufașului
  • trufașe
  • trufașei
plural
  • trufași
  • trufașilor
  • trufașe
  • trufașelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trufaș, trufașăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Plin de trufie, peste măsură de mândru, de orgolios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am dus în spinare dușmănia neîmpăcată a unor oameni puternici și trufași. GALACTION, O. I 32. DLRLC
    • format_quote Vai de mine, coniță, se poate? protestă prefectul trufaș. REBREANU, R. II 102. DLRLC
    • format_quote Umilința ce arătau către dînsul acești aspri și trufași nobili și setea cu care vînau favoarea lui înșelă pe Mihai. BĂLCESCU, O. II 263. DLRLC
    • format_quote Știi cumva ținutul În care domn e lutul și face pe trufașul? Acolo totdeauna Cinstită e minciuna și nobil este lașul. MACEDONSKI, O. I. 130. DLRLC
    • 1.1. Care arată, care manifestă trufie, mândrie, îngâmfare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Era el, într-adevăr, c-o înfățișare trufașă, cu sprînceana încruntată. SADOVEANU, A. L. 182. DLRLC
      • format_quote Parcă pămîntul întreg și lumea cu toate-ale lumii Strînse le ține-ntr-un pumn, așa de trufașă privire Scapără-n umezii ochi și-așa-i de cu-ncredere-n umblet. COȘBUC, P. II 63. DLRLC
  • 2. Grandios, maiestuos, măreț, superb. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am ajuns în sfîrșit pe înălțimea sură și trufașă. GALACTION, O. I 346. DLRLC
    • format_quote Colo se ridic’ trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe. EMINESCU, O. I 43. DLRLC
    • format_quote Colo înalte rîpe se învelesc în nor, Cu creștetul fantastic, trufaș și visător. BOLINTINEANU, O. 241. DLRLC
    • format_quote Fata din piatră, sătulă și de pustiul munților și de iubirea singuratică, visa... să se arate frumoasă și împodobită în haine trufașe și în pietre nestemate. ODOBESCU, S. III 206. DLRLC
etimologie:
  • Trufă + sufix -aș. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.