ptru i [At: PANN, H. 36/7 / V: (reg) prșiu, pru, ptr, ~rio, ~riu, ptrșii, ptrt, ~i, ptu, tpr, tpriu, tpru, tpruș, tptroa, tr, tru / E: fo] (Pop; are; cu „r” sau „u” prelungit) 1 Cuvânt cu care se opresc sau se cheamă caii ori măgarii. 2 (Pex) Cuvânt care redă zgomotul morii. 3 (Pop) Cuvânt cu care se strigă vitele prinse la jug, ca îndemn să meargă la stânga. 4 (Reg; îcr ni³ și nea) Cuvânt cu care se strigă vițeii. 5 (Pop; îf pru, ptu, tptroa, tpru, tru) Cuvânt folosit la mânarea oilor. 6 (Reg) Cuvânt care imită sunetul produs de împrăștierea apei cu buzele.

PTRU interj. (Adesea repetat) Strigăt cu care se opresc caii din mers. Cînd îi vedea-o că vine, să strigi numai...: ptru! ptru! iapa babei! și ea va sta. SBIERA, P. 58. Ptru! ciii...! Da bună bucată am mers. CREANGĂ, P. 119.

PTRU interj. pop. (se folosește prelungit pentru a opri caii). /Onomat.

prș^[1] i vz ptru

prșiu i vz ptru

ptr i vz ptru

ptrio i vz ptru

ptriu i vz ptru

ptrșii i vz ptru

ptrt i vz ptru

ptrui i vz ptru

ptu i vz ptru

tpr i vz ptru

tpri i vz ptri block

tpriu i vz ptri block

tpru i vz ptru

tpruș i vz ptru

tptroa i vz ptru

tr² i vz ptru

trru sn, i vz ptru

ptru interj.

ptru interj. – Servește la strunirea cailor. Creație expresivă.