8 definiții pentru troscoțel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

troscoțel sm [At: LB / V: (reg) ~căț~ / E: troscot1 + -el] 1 (Bot) Troscot1 (1) (Polygonum aviculare). 2 (Bot; reg) Răculeț (Polygonum bistorta). 3 (Bot; reg; șîc ~-mărunt) Sălcuță (Polygonum amphibium). 4 (Bot; reg) Hrișcă (Polygonum fagopyrum). 5 (Bot; reg) Iarbă-roșie (Polygonum lapathifolium). 6 (Bot; reg) Coacăză (Bruckenthalia spiculifolia). 7 (Bot; reg) Iarbă-neagră (Calluna vulgaris). 8 (Bot; reg) Scârțâitoare (Polycnemum arvense). 9 (Bot; reg) Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). 10 (Bot; reg) Mătreață (Peplis portula).

TROSCOȚÉL, troscoțele, s. n. Nume generic dat mai multor plante erbacee care cresc pe lîngă drumuri (Polygonum aviculare și Polycnemum arvense). Frunză verde troscoțel Mi-a trimis badea inel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126.

TROSCOȚÉL, troscoțele, s. n. (Bot.) 1. Troscot1. 2. Scârțâitoare. – Din troscot + suf. -el.

troscoțél m., pl. (d. troscot). Olt. Mușățel, romăniță. Trans. Scîrțîitoare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROSCOȚÉL s. v. costrei, răculeț, troscot.

TROSCOȚÉL s. (BOT.; Polycnemum arvense) scârțâitoare, (reg.) hericică, troscot-de-câmp.

TROSCOȚEL s. (BOT.; Polycnemum arvense) scîrțîitoare, (reg.) hericică, troscot-de-cîmp.

Intrare: troscoțel
troscoțel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troscoțel
  • troscoțelul
  • troscoțelu‑
plural
  • troscoțele
  • troscoțelele
genitiv-dativ singular
  • troscoțel
  • troscoțelului
plural
  • troscoțele
  • troscoțelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

troscoțel

etimologie:

  • troscot + sufix -el.
    surse: DLRM