tropos sn [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 314 / V: (înv) ~pus / Pl: ~uri / E: ngr τρόπος] (Înv) 1 Procedeu. 2 Mod de a se comporta sau de a se prezenta (în societate) Si: manieră. 3 (Lsg) Amabilitate (2). 4 (Lsg) Tact (7). 5 (Rar) Posibilitate. 6 (Rar) Influență asupra cuiva Si: autoritate.

TROPOS, troposuri, s. n. (Învechit) Manieră, chip, mod de purtare. Baronul, rușinat se vede de acest tropos, s-a coborît la cea întăi stație și o dispărut. ALEXANDRI, T. 72.

TROPOS, troposuri, s. n. (Înv.) Manieră, fel, mod de purtare. – Ngr. tropos.

tròpos n. 1. manieră: rușinat de acest tropos AL.; 2. stil: troposul obișnuit prin cancelarii; 3. fig. mod de a se exprima: să-l facem a înțelege cu tropos subțire AL. [Gr. mod. TRÓPOS, mod].

trópos n., pl. urĭ (ngr. trópos, mod. V. trop 2. Cp. cu scópos față de scop). Vechĭ. Mod, manieră. Stil, forma expresiuniĭ.

tropus sn vz tropos

tropos (-suri), s. n. – Fel, chip, mod, procedeu. Ngr. τρόπος (Tiktin; Gáldi 263). Este dubletul lui trop, s. n., din fr. trope. – Der. tropar, s. n. (imn religios), din mgr. τροπάριον (Murnu 58), sec. XVII, cf. sl. troparĭ (Vasmer, Gr., 145).

tropos, troposuri, s.n. (înv.) mod, fel, manieră; stil.

tropos (cuv. gr. τρόπος, pl. tropoi v. tropoi) v. tonos.