5 definiții pentru tropofită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tropofite sfp [At: DN3 / E: ns cf fr tropophytes, ger Tropophyten] Plante care pot face față anotimpului secetos, pierzându-și frunzele și intrând în repaus biologic și care, atunci când dispun din nou de apă, înfrunzesc și se dezvoltă rapid.

TROPOFÍTE s.f.pl. Plante care pot face față anotimpului secetos pierzându-și frunzele și intrând în repaus biologic și care, atunci când dispun din nou de apă, înfrunzesc și se dezvoltă rapid. [Cf. fr. tropophytes, germ. Tropophyten < gr. tropos – schimbare, phyton – plantă].

TROPOFÍTE s. f. pl. plante adaptate la alternanța dintre anotimpurile secetoase, când își pierd frunzele intrând în repaus biologic, și cele umede, când înfrunzesc și se dezvoltă rapid. (< fr. tropophytes)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tropofítă s. f., pl. tropofíte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TROPO- „mișcare, întoarcere, direcție, schimbare, torsiune”. ◊ gr. tropos „direcție, orientare, variație” > fr. tropo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. tropo-.~chineză (v. -chineză), s. f., mitoză de tip anormal, indusă de colchicină, caracterizată prin orientarea neregulată a fusului celular; ~crom (v. -crom), adj., (despre celulele glandelor salivare) care prezintă proprietatea de a lua aceeași culoare ca și colorantul; ~file (v. -fil2), adj. pl., (despre plante) care își leapădă frunzele; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care, în perioadele de secetă, își pierd frunzele și intră în repaus biologic; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază figurile de stil; ~pauză (v. -pauză), s. f., strat al atmosferei situat între troposferă și stratosferă; ~seismometru (v. seismo-, v. -metru1), s. n., aparat care pune în evidență mișcările terestre orizontale; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat atmosferic situat între suprafața terestră și stratosferă, în care se produc fenomenele meteorologice obișnuite; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție direcțională a organismelor care conduce la o orientare simetrică.

Intrare: tropofită
tropofită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tropofi
  • tropofita
plural
  • tropofite
  • tropofitele
genitiv-dativ singular
  • tropofite
  • tropofitei
plural
  • tropofite
  • tropofitelor
vocativ singular
plural