tropo²- [At: DN³ / E: fr trope, lat tropus] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Schimbare. 2 Care se schimbă. 3 Care se întoarce. 4 Cu o anumită direcție. 5 Cu o anumită caracteristică.

TROPO- v. trop.

TROP²(O)-, -TROP, -TROPIE, -TROPISM elem. „mișcare, întoarcere, schimbare”, „afinitate”. (< fr. trop/o/-, -trope, -tropie, -tropisme, cf. gr. tropos)

TROP s.m. Termen generic pentru orice figură de stil, care constă în întrebuințarea unui cuvînt sau a unei expresii în sens figurat. // (Și în forma tropo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „schimbare”, „care se schimbă”, „care se întoarce”, „cu o anumită direcție”, „cu o anumită caracteristică”, „care se răsucește”. [< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos].

TROPO- „mișcare, întoarcere, direcție, schimbare, torsiune”. ◊ gr. tropos „direcție, orientare, variație” > fr. tropo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. tropo-. □ ~chineză (v. -chineză), s. f., mitoză de tip anormal, indusă de colchicină, caracterizată prin orientarea neregulată a fusului celular; ~crom (v. -crom), adj., (despre celulele glandelor salivare) care prezintă proprietatea de a lua aceeași culoare ca și colorantul; ~file (v. -fil₂), adj. pl., (despre plante) care își leapădă frunzele; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care, în perioadele de secetă, își pierd frunzele și intră în repaus biologic; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază figurile de stil; ~pauză (v. -pauză), s. f., strat al atmosferei situat între troposferă și stratosferă; ~seismometru (v. seismo-, v. -metru₁), s. n., aparat care pune în evidență mișcările terestre orizontale; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat atmosferic situat între suprafața terestră și stratosferă, în care se produc fenomenele meteorologice obișnuite; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție direcțională a organismelor care conduce la o orientare simetrică.

-TROP „care se răsucește”. ◊ gr. trope „întoarcere, răsucire, schimbare” > fr. -trope, germ. -trop, engl. -trope > rom. -trop.