2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROIENÍRE, troieniri, s. f. Acțiunea de a (se) troieni; înzăpezire. [Pr.: tro-ie-] – V. troieni.

TROIENÍRE, troieniri, s. f. Acțiunea de a (se) troieni; înzăpezire. [Pr.: tro-ie-] – V. troieni.

troienire sf [At: PAMFILE, VĂZD. 169 / P: tro-ie~ / Pl: ~ri / E: troieni] (Rar) 1 Acoperire cu troiene1 (de zăpadă) Si: întroienire, înzăpezire, (pop) nămețire. 2 Imobilizare în mijlocul zăpezii Si: întroienire, înzăpezire.

TROIENÍRE, troieniri, s. f. Acțiunea de a troieni; înzăpezire.

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeți. ♦ Refl. A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un loc. [Pr.: tro-ie-] – Din troian1.

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeți. ♦ Refl. A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un loc. [Pr.: tro-ie-] – Din troian1.

troieni [At: AR (1829), 197Vl 8 / P: tro-ie~ / V: (înv) ~ini / Pzi: ~nesc / E: troian1] 1 vt A acoperi cu troiene1 (de zăpadă) Si: a întroieni, a înzăpezi, (pop) a nămeți, (îrg) a omeți. 2 vr A se strânge în troiene1 (de zăpadă). 3 vr (Rar) A rămâne imobilizat în mijlocul zăpezii Si: a se întroieni, a se înzăpezi. 4 vt A acoperi un obiect, îngrămădind ceva peste el. 5 vt A aduna ceva la un loc, formând grămezi, mormane Si: a îngrămădi.

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. (Mai ales la pers. 3) 1. Tranz. A acoperi cu troiene de zăpadă; a înzăpezi. [Viscolul] astupa drumurile, troienea porțile, ne izbea în piepturi și ne ținea în loc. SADOVEANU, O. VIII 172. Afară era un viscol care troienise străzile. CAMIL PETRESCU, U. N. 40. Afară, viscolul troienea ușa și ferestrele casei. BUJOR, S. 33. Iarna viscolu-l ascult... Troienind cărările. EMINESCU, O. I 123. 2. Refl. A rămîne imobilizat în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. Ne-am troienit?... Iaca! na, și alta acum... ALECSANDRI, T. I 112. 3. Tranz. A acoperi un obiect, îngrămădind ceva peste el. Andrei privește din umbră cum bieții oameni așază racla, cum o troienesc cu flori, îi aprind făclii. GALACTION, O. I 258. ◊ Fig. Soarele spre asfințit Si-a urmat cărarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea și uitarea. TOPÎRCEANU, P. 121. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. EMINESCU, O. I 216. ♦ A îngrămădi, a aduna la un loc. Troieni-va Teiul floarea-i peste noi. EMINESCU, O. I 101. ◊ Fig. Aleargă-n vînt și-n noapte năuc și sugrumat De gînduri troienite. COȘBUC, P. I 134.

A TROIENÍ ~ésc tranz. 1) (drumuri sau terenuri) A acoperi cu troiene; a nămeți; a înzăpezi. 2) fig. A acoperi, îngrămădind ceva în cantitați mari deasupra. /Din troian

A SE TROIENÍ mă ~ésc intranz. (despre vehicule sau călători) A se împotmoli în zăpadă; a se înzăpezi. /Din troian

troienì v. 1. a (se) acoperi cu zăpadă: s’a troienit drumul de fier AL. troienind cărările EM.; 2. fig. a albi: necazurile ce troienesc și îmbătrânesc fără de vreme; 3. a acoperi în genere: troieni’va teiul floarea-i peste noi EM.

întroĭenésc și troĭenésc v. tr. (d. troĭan). Acoper cu troĭanu, nămețesc: zăpada a troĭenit casa. V. refl. Mă înțepenesc în troĭan, în zăpadă groasă: trenu s’a întroĭenit. V. împotmolesc și înzăpădesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troieníre s. f., g.-d. art. troienírii; pl. troieníri

troieníre s. f., g.-d. art. troienírii; pl. troieníri

troiení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. troienésc, imperf. 3 sg. troieneá; conj. prez. 3 să troieneáscă

troiení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. troienésc, imperf. 3 sg. troieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. troieneáscă; ger. troienínd; part. troienít


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROIENÍRE s. 1. v. înzăpezire. 2. v. viscolire.

TROIENIRE s. înnămețire, întroienire, înzăpezire, nămețire, (reg.) omețire. (~ drumurilor.)

TROIENÍ vb. 1. v. înzăpezi. 2. v. viscoli.

TROIENI vb. 1. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) nămeți, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~ ) 2. a viscoli. (Vîntul ~ zăpada.)

arată toate definițiile

Intrare: troienire
troienire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troienire
  • troienirea
plural
  • troieniri
  • troienirile
genitiv-dativ singular
  • troieniri
  • troienirii
plural
  • troieniri
  • troienirilor
vocativ singular
plural
Intrare: troieni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • troieni
  • troienire
  • troienit
  • troienitu‑
  • troienind
  • troienindu‑
singular plural
  • troienește
  • troieniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • troienesc
(să)
  • troienesc
  • troieneam
  • troienii
  • troienisem
a II-a (tu)
  • troienești
(să)
  • troienești
  • troieneai
  • troieniși
  • troieniseși
a III-a (el, ea)
  • troienește
(să)
  • troienească
  • troienea
  • troieni
  • troienise
plural I (noi)
  • troienim
(să)
  • troienim
  • troieneam
  • troienirăm
  • troieniserăm
  • troienisem
a II-a (voi)
  • troieniți
(să)
  • troieniți
  • troieneați
  • troienirăți
  • troieniserăți
  • troieniseți
a III-a (ei, ele)
  • troienesc
(să)
  • troienească
  • troieneau
  • troieni
  • troieniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

troienire

  • 1. Acțiunea de a (se) troieni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înzăpezire

etimologie:

  • vezi troieni
    surse: DEX '98 DEX '09

troieni

  • 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nămeți înzăpezi attach_file 4 exemple
    exemple
    • [Viscolul] astupa drumurile, troienea porțile, ne izbea în piepturi și ne ținea în loc. SADOVEANU, O. VIII 172.
      surse: DLRLC
    • Afară era un viscol care troienise străzile. CAMIL PETRESCU, U. N. 40.
      surse: DLRLC
    • Afară, viscolul troienea ușa și ferestrele casei. BUJOR, S. 33.
      surse: DLRLC
    • Iarna viscolu-l ascult... Troienind cărările. EMINESCU, O. I 123.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ne-am troienit?... Iaca! na, și alta acum... ALECSANDRI, T. I 112.
        surse: DLRLC
  • 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a aduna ceva la un loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îngrămădi attach_file 5 exemple
    exemple
    • Andrei privește din umbră cum bieții oameni așază racla, cum o troienesc cu flori, îi aprind făclii. GALACTION, O. I 258.
      surse: DLRLC
    • figurat Soarele spre asfințit Si-a urmat cărarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea și uitarea. TOPÎRCEANU, P. 121.
      surse: DLRLC
    • figurat Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. EMINESCU, O. I 216.
      surse: DLRLC
    • Troieni-va Teiul floarea-i peste noi. EMINESCU, O. I 101.
      surse: DLRLC
    • figurat Aleargă-n vînt și-n noapte năuc și sugrumat De gînduri troienite. COȘBUC, P. I 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98