2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeți. ♦ Refl. A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un loc. [Pr.: tro-ie-] – Din troian1.

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeți. ♦ Refl. A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un loc. [Pr.: tro-ie-] – Din troian1.

troieni [At: AR (1829), 197Vl 8 / P: tro-ie~ / V: (înv) ~ini / Pzi: ~nesc / E: troian1] 1 vt A acoperi cu troiene1 (de zăpadă) Si: a întroieni, a înzăpezi, (pop) a nămeți, (îrg) a omeți. 2 vr A se strânge în troiene1 (de zăpadă). 3 vr (Rar) A rămâne imobilizat în mijlocul zăpezii Si: a se întroieni, a se înzăpezi. 4 vt A acoperi un obiect, îngrămădind ceva peste el. 5 vt A aduna ceva la un loc, formând grămezi, mormane Si: a îngrămădi.

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. (Mai ales la pers. 3) 1. Tranz. A acoperi cu troiene de zăpadă; a înzăpezi. [Viscolul] astupa drumurile, troienea porțile, ne izbea în piepturi și ne ținea în loc. SADOVEANU, O. VIII 172. Afară era un viscol care troienise străzile. CAMIL PETRESCU, U. N. 40. Afară, viscolul troienea ușa și ferestrele casei. BUJOR, S. 33. Iarna viscolu-l ascult... Troienind cărările. EMINESCU, O. I 123. 2. Refl. A rămîne imobilizat în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. Ne-am troienit?... Iaca! na, și alta acum... ALECSANDRI, T. I 112. 3. Tranz. A acoperi un obiect, îngrămădind ceva peste el. Andrei privește din umbră cum bieții oameni așază racla, cum o troienesc cu flori, îi aprind făclii. GALACTION, O. I 258. ◊ Fig. Soarele spre asfințit Si-a urmat cărarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea și uitarea. TOPÎRCEANU, P. 121. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. EMINESCU, O. I 216. ♦ A îngrămădi, a aduna la un loc. Troieni-va Teiul floarea-i peste noi. EMINESCU, O. I 101. ◊ Fig. Aleargă-n vînt și-n noapte năuc și sugrumat De gînduri troienite. COȘBUC, P. I 134.

A TROIENÍ ~ésc tranz. 1) (drumuri sau terenuri) A acoperi cu troiene; a nămeți; a înzăpezi. 2) fig. A acoperi, îngrămădind ceva în cantitați mari deasupra. /Din troian

A SE TROIENÍ mă ~ésc intranz. (despre vehicule sau călători) A se împotmoli în zăpadă; a se înzăpezi. /Din troian

troienì v. 1. a (se) acoperi cu zăpadă: s’a troienit drumul de fier AL. troienind cărările EM.; 2. fig. a albi: necazurile ce troienesc și îmbătrânesc fără de vreme; 3. a acoperi în genere: troieni’va teiul floarea-i peste noi EM.

întroĭenésc și troĭenésc v. tr. (d. troĭan). Acoper cu troĭanu, nămețesc: zăpada a troĭenit casa. V. refl. Mă înțepenesc în troĭan, în zăpadă groasă: trenu s’a întroĭenit. V. împotmolesc și înzăpădesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

troieni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. troienesc, imperf. 3 sg. troienea; conj. prez. 3 să troienească

troiení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. troienésc, imperf. 3 sg. troieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. troieneáscă; ger. troienínd; part. troienít

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TROIENÍ vb. 1. v. înzăpezi. 2. v. viscoli.

TROIENI vb. 1. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) nămeți, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~ ) 2. a viscoli. (Vîntul ~ zăpada.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Troienești
Troienești nume propriu
nume propriu (I3)
  • Troienești
Intrare: troieni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • troieni
  • troienire
  • troienit
  • troienitu‑
  • troienind
  • troienindu‑
singular plural
  • troienește
  • troieniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • troienesc
(să)
  • troienesc
  • troieneam
  • troienii
  • troienisem
a II-a (tu)
  • troienești
(să)
  • troienești
  • troieneai
  • troieniși
  • troieniseși
a III-a (el, ea)
  • troienește
(să)
  • troienească
  • troienea
  • troieni
  • troienise
plural I (noi)
  • troienim
(să)
  • troienim
  • troieneam
  • troienirăm
  • troieniserăm
  • troienisem
a II-a (voi)
  • troieniți
(să)
  • troieniți
  • troieneați
  • troienirăți
  • troieniserăți
  • troieniseți
a III-a (ei, ele)
  • troienesc
(să)
  • troienească
  • troieneau
  • troieni
  • troieniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troieni, troienescverb

  • 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Viscolul] astupa drumurile, troienea porțile, ne izbea în piepturi și ne ținea în loc. SADOVEANU, O. VIII 172. DLRLC
    • format_quote Afară era un viscol care troienise străzile. CAMIL PETRESCU, U. N. 40. DLRLC
    • format_quote Afară, viscolul troienea ușa și ferestrele casei. BUJOR, S. 33. DLRLC
    • format_quote Iarna viscolu-l ascult... Troienind cărările. EMINESCU, O. I 123. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ne-am troienit?... Iaca! na, și alta acum... ALECSANDRI, T. I 112. DLRLC
  • 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a aduna ceva la un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îngrămădi
    • format_quote Andrei privește din umbră cum bieții oameni așază racla, cum o troienesc cu flori, îi aprind făclii. GALACTION, O. I 258. DLRLC
    • format_quote figurat Soarele spre asfințit Si-a urmat cărarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea și uitarea. TOPÎRCEANU, P. 121. DLRLC
    • format_quote figurat Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. EMINESCU, O. I 216. DLRLC
    • format_quote Troieni-va Teiul floarea-i peste noi. EMINESCU, O. I 101. DLRLC
    • format_quote figurat Aleargă-n vînt și-n noapte năuc și sugrumat De gînduri troienite. COȘBUC, P. I 134. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.