3 definiții pentru trofoblast


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROFOBLÁST s. n. 1. strat periferic cu funcție de nutriție, care înconjură blastomerii. 2. mugur embrionar în oul mamiferelor, la sfârșitul segmentării. (< fr. trophoblaste)

trofo- [At: DN3 / E: fr tropho-, it trofo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) nutriție.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TROFO- „nutriție, hrănire, aliment”. ◊ gr. trophe „hrană, nutriție” > fr. tropho-, germ. id., engl. id., it. trofo- > rom. trofo-.~bioză (v. -bioză), s. f., tip de simbioză pe aceeași plantă între furnici și alte insecte, primele asigurînd apărarea, iar ultimele asigurînd hrana; ~blast (v. -blast), s. n., epiteliul ectodermal extern al blastocitului mamiferelor; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nutritivă; ~derm (v. -derm), s. n., 1. Trofoblast corionic. 2. Partea activă, în dezvoltare, a trofoblastului din regiunea placentară; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., ramură a ecologiei care se ocupă cu ansamblul relațiilor de hrănire din cadrul unei biocenoze; ~file (v. -fil2), s. f. pl., frunze verzi și sterile, cu rol asimilator, prezente la pteridofite; ~gen (v. -gen1), adj., care produce substanțe nutritive; ~gon (v. -gon1), s. n., anteridie redusă la un simplu filament, care învăluie ascogonul ciupercilor perisporacee, servind pentru hrănire; ~litic (v. -litic2), adj., (despre zona acvatică) unde are loc descompunerea materiei organice sub influența bacteriilor; ~mixie (v. -mixie1), s. f., fuzionare a nucleilor vegetativi; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică a vegetalelor datorită condițiilor de nutriție; ~nemă (v. -nemă), s. f., plasmonemă*; ~noză (v. -noză), s. f., maladie produsă de agenți de nutriție; ~patie (v. -patie), s. f., maladie care afectează nutriția organismului; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., partea alveolară a citoplasmei, cu funcție nutritivă; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., corpusculi granulari din citoplasmă, care conțin pigmenți sau pot forma pigmenți; sin. plastide; ~spongie (v. -spongie), s. f., mucoasa internă uterină vasculară care formează pătura externă a placentei; ~sporofilă (v. sporo-, v. -fil2), s. f., frunză asimilatoare și purtătoare de spori, prezentă la pteridofite; ~sporozom (v. sporo-, v. -zom), s. m., corpuscul sau organ la talofite, care servește atît la nutriție, cît și la reproducere; ~taxie (v. -taxie), s. f., tendință de orientare a plantelor în direcția mediului bogat în substanțe nutritive; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul avînd numai funcții de nutriție, prezent la talofite.

Intrare: trofoblast
trofoblast substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trofoblast
  • trofoblastul
  • trofoblastu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trofoblast
  • trofoblastului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)