7 definiții pentru trocanter trohanter


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROCANTÉR, trocantere, s. n. 1. Parte a femurului de care se leagă mușchii coapsei. 2. Al doilea segment de la picioarele insectelor. [Var.: trohantér s. n.] – Din fr. trochanter.

TROCANTÉR, trocantere, s. n. 1. Parte a femurului de care se leagă mușchii coapsei. 2. Al doilea segment de la picioarele insectelor. [Var.: trohantér s. n.] – Din fr. trochanter.

TROCANTÉR s.n. v. trohanter.

TROCANTÉR s. n. 1. parte a femurului de care se leagă mușchii coapsei. 2. al doilea segment de la picioarele insectelor. (< fr. trochanter)

TROHANTÉR s. n. v. trocanter.

TROHANTÉR s. n. v. trocanter.

TROHANTÉR s.n. 1. (Anat.) Parte a femurului de care se leagă mușchii coapsei. 2. Al doilea segment de la picioarele insectelor. [Var. trocanter s.n. / < fr. trochanter, cf. gr. trochos – rondelă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trocantér s. n., pl. trocantére

trocantér s. n., pl. trocantére

Intrare: trocanter
trocanter substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trocanter
  • trocanterul
  • trocanteru‑
plural
  • trocantere
  • trocanterele
genitiv-dativ singular
  • trocanter
  • trocanterului
plural
  • trocantere
  • trocanterelor
vocativ singular
plural
trohanter substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trohanter
  • trohanterul
  • trohanteru‑
plural
  • trohantere
  • trohanterele
genitiv-dativ singular
  • trohanter
  • trohanterului
plural
  • trohantere
  • trohanterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)