2 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

troapa sfa vz trop1

TRAP, (1) trapuri, s. n., interj. 1. S. n. Alergare a calului cu viteză medie, în care animalul pășește concomitent cu un picior dinainte și cu piciorul opus dinapoi. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

TROP2, tropi, s. m. Figură de stil. – Din fr. trope, lat. tropus, ngr. trópos.

TRAP, s. n. (Sport; la sg.) Probă de tir constând în ochirea talerelor aruncate din șanț. – (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tir_sportiv)

trap1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) trăp, treap, troap, trop sn, i, croa sf / Pl:(rar) ~uri sn / E: fo cf ger Trab, mg trapp] 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de mersul în fugă al calului. 3-4 sn, i (Pex) (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de mersul în fugă al unui om. 5 sn Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), în care animalul pășește în același timp cu un picior din față și cu piciorul opus de dinapoi Si: treapăd (1), (reg) trăncălău1 (1), trăncăneală2 (1), (pop) trăpușor. 6-7 sn, i (Ccr) (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de un cal care merge la trap1 (5).

trap3 sn [At: CV 1951, nr. 6, 30 / Pl: ~uri / E: ns cf dărap] (Reg) Bucată mare de pâine sau de mămăligă.

trap2 sn [At: ENC. ROM. / S și: (înv) -app / E: ger Trapp, fr trapp] (Înv) Rocă eruptivă de culoare închisă, care formează pânze de lavă suprapuse având aspectul de trepte pe marginile abrupte ale platourilor.

trop2 sm [At: CANTEMIR, IST. 147 / V: (îvr) sfi / Pl: ~i, (înv) ~uri sn / E: ngr τρόπος, lat tropus, fr trope] Figură de stil.

trop1 [At: CREANGĂ, P. 163 / V: ~a sn, i, sf, (reg) ~ai ~o sn, i, ~oapa sfa / Pl: -uri sn / E: fo] 1-2 sn, i (De obicei rep) (Cuvânt care) imită zgomotul făcut de picioare în timpul mersului sau în timpul dansului Si: (reg) rop. 3 sfa (Ban; îf troapa, tropa) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

trop3 sn [At: (a. 1796) IORGA, S. D. VIII, 85 / V: (înv) ~iu / Pl: ~uri / E: ns cf tropaor] (Înv; csnp) Postav nedefinit mai îndeaproape.

TRAP s. n., interj. 1. S. n. Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), animalul pășind în același timp cu un picior din față și cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

TROP2, tropi, s. m. (Livr.) Figură de stil. – Din fr. trope, lat. tropus, ngr. trópos.

TRAP2, trapuri, s. n. (Folosit de obicei în locuțiuni) Fugă a calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), în care animalul pășește în același timp cu un picior din față și cu piciorul opus din urmă. Trăsura înaintă în trapul cailor, prin aerul reavăn și întunericul nopții. DUMITRIU, N. 53. Caii fugeau în trap grabnic. SADOVEANU, O. III 74. Venea la trap, plecat peste oblînc Și calul lui creștea tot mai aproape. D. BOTEZ, F. S. 63. Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul cînd îl port Și-l joc în frîu și-l las în trap! COȘBUC, P. I 109. ◊ (Rar, în legătură cu mersul altor animale) Un dulău lățos... se apropie în trap leneș. REBREANU, I. 10. ♦ Zgomotul făcut de un cal care merge repede. S-aud pași rari de ciubote, cepăit sprinten de opinci, mers legănat de vaci și boi, trap de copite. CAMILAR, N. II 305. – Variantă: treap (PAMFILE, A. R. 205) s. n.

TROP2, tropi, s. m. Figură de stil care constă în întrebuințarea unui cuvînt cu un sens diferit de cel obișnuit. Principalii tropi sînt: metafora, metonimia și sinecdoca.

TROP s.m. Termen generic pentru orice figură de stil, care constă în întrebuințarea unui cuvînt sau a unei expresii în sens figurat. // (Și în forma tropo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „schimbare”, „care se schimbă”, „care se întoarce”, „cu o anumită direcție”, „cu o anumită caracteristică”, „care se răsucește”. [< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos].

TRAP s. n. mers în fugă al calului, cu viteză medie (între pas și galop). ◊ zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. (< germ. Trab)

TROP1 s. m. 1. (în fil. sceptică antică) argument potrivit căruia nici o afirmație sau negație nu are temei, nici un adevăr nu poate fi formulat, orice judecată filozofică trebuind suspendată. 2. figură de stil. 3. (în cultul liturgic gregorian) parafrază, interpolare care orna textul și prelungea melodia. (< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos)

TRAP2 ~uri n. 1) Mers al calului între pas și galop; treapăd. 2) Zgomot pe care îl face calul când merge astfel; treapăd. /Onomat.

TROP2 ~i m. Procedeu stilistic de întrebuințare a cuvântului cu alt sens decât cel obișnuit pentru a reda mai plastic conținutul de idei; figură de stil. /<ngr. trópos, lat. tropus, fr. trope

trap n. mersul calului între pas și galop: calul pleacă în trap mare. [V. trapă].

trop m. expresiune întrebuințată în sens figurat: o sută de pânze, în loc de o sută de corăbii. [V. tropos].

trap n., pl. urĭ (imit. înrudit cu germ. trab, trap. V. tropăĭ. Mersu caluluĭ (cîneluĭ ș. a.). Între pas și galop și în care se lovește de-odată cu picĭoru drept anterior și stîngu posterior saŭ cu stîngu din ainte și dreptu din apoĭ (225 de metri pe minut la calu de cavalerie). – Și treapăd.

2) *trop m. și n., pl. urĭ (vgr. trópos, d. trépo, întorc. V. tropos). Ret. întorsătură de vorbă, expresiune figurată, figură de cuvinte. V. retoric.

1) *trop n, pl. urĭ (imit.). Tropot Trans. Trap. interj. Se auzea trop-trop și curînd văzurăm o mulțime de cai fugind.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trop (figură de stil) s. m., pl. tropi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRAP s. (înv.) treapăd. (~ul calului.)

TRAP s. (înv.) treapăd. (~ calului.)

TROP s. (LIT.) figură de stil, (înv.) shimă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trap (-puri), s. n. – Mers în fugă al calului. – Var. Mold. treap. Germ. Trab (Tiktin).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trop (pl. tropi) (< gr. τρόπος [tropos], pl. tropoi, „melodie, figură retorică, întoarcere de frază”) 1. V. tonos. 2. Unele tratate medievale foloseau termenul t. ca sinonim al termenului tonos (modusv. mod (I, 3)) sau pentru a indica terminațiile unor toni psalmorum (v. psalmodie). Cassiodor denumea t. vocalizele* aparținând cântecului melismatic*. 3. În cântecul liturgic, viabil în sec. 9-13, t. reprezentau interpolări, transformări ale textului sau amplificări melodice ale cântului gregorian preexistent, asemeni secvențelor (I, 1). Primul t., Hodie cantandus est, îi este atribuit lui Tuotilo (m. 915). 4. Termenul t. a fost adoptat de J.M. Hauer (1883-1959) ca denumire a celor 44 de forme de bază ale unui sistem propriu de compoziție, elaborat pe baza celor 12 sunete ale scării cromatice* (dar diferită de sistemul dodecafonic*).

TROP (< fr. trope < lat. tropus < gr. tropus, întorsătură) Figură de stil care constă în folosirea cuvintelor cu alt înțeles decît acela pe care îl au în mod obișnuit, o modificare a relațiilor dintre semnificant și semnificat. Tropii definesc modurile de exprimare figurată. Tropi sînt: metafora, metonimia, alegoria, sinecdoca, hiperbola, catachreza, litota, antonomaza etc. (v.).

Intrare: trap (s.n.)
trap1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trap
  • trapul
  • trapu‑
plural
  • trapuri
  • trapurile
genitiv-dativ singular
  • trap
  • trapului
plural
  • trapuri
  • trapurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treap
  • treapul
  • treapu‑
plural
  • treapuri
  • treapurile
genitiv-dativ singular
  • treap
  • treapului
plural
  • treapuri
  • treapurilor
vocativ singular
plural
troapă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
troap
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trop (s.m.)
trop2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trop
  • tropul
  • tropu‑
plural
  • tropi
  • tropii
genitiv-dativ singular
  • trop
  • tropului
plural
  • tropi
  • tropilor
vocativ singular
plural
troapa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tropă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tropiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trap, trapurisubstantiv neutru

  • 1. Alergare a calului cu viteză medie, în care animalul pășește concomitent cu un picior dinainte și cu piciorul opus dinapoi. DEX '09 DLRLC MDN '00
    • format_quote Trăsura înaintă în trapul cailor, prin aerul reavăn și întunericul nopții. DUMITRIU, N. 53. DLRLC
    • format_quote Caii fugeau în trap grabnic. SADOVEANU, O. III 74. DLRLC
    • format_quote Venea la trap, plecat peste oblînc Și calul lui creștea tot mai aproape. D. BOTEZ, F. S. 63. DLRLC
    • format_quote Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul cînd îl port Și-l joc în frîu și-l las în trap! COȘBUC, P. I 109. DLRLC
    • format_quote rar Un dulău lățos... se apropie în trap leneș. REBREANU, I. 10. DLRLC
    • 1.1. Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      sinonime: treapăd
      • format_quote S-aud pași rari de ciubote, cepăit sprinten de opinci, mers legănat de vaci și boi, trap de copite. CAMILAR, N. II 305. DLRLC
  • 2. sport (numai) singular Probă de tir constând în ochirea talerelor aruncate din șanț. dexonline
etimologie:

trop, tropisubstantiv masculin

  • 1. Figură de stil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Principalii tropi sunt: metafora, metonimia și sinecdoca. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.