TRAP, (1) trapuri, s. n., interj. 1. S. n. Alergare a calului cu viteză medie, în care animalul pășește concomitent cu un picior dinainte și cu piciorul opus dinapoi. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

TRAP, s. n. (Sport; la sg.) Probă de tir constând în ochirea talerelor aruncate din șanț. – (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tir_sportiv)

trap³ sn [At: CV 1951, nr. 6, 30 / Pl: ~uri / E: ns cf dărap] (Reg) Bucată mare de pâine sau de mămăligă.

trap² sn [At: ENC. ROM. / S și: (înv) -app / E: ger Trapp, fr trapp] (Înv) Rocă eruptivă de culoare închisă, care formează pânze de lavă suprapuse având aspectul de trepte pe marginile abrupte ale platourilor.

trap¹ [At: ANON. CAR. / V: (reg) trăp, treap, troap, trop sn, i, croapă sf / Pl:(rar) ~uri sn / E: fo cf ger Trab, mg trapp] 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de mersul în fugă al calului. 3-4 sn, i (Pex) (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de mersul în fugă al unui om. 5 sn Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), în care animalul pășește în același timp cu un picior din față și cu piciorul opus de dinapoi Si: treapăd (1), (reg) trăncălău¹ (1), trăncăneală² (1), (pop) trăpușor. 6-7 sn, i (Ccr) (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de un cal care merge la trap¹ (5).

TRAP s. n., interj. 1. S. n. Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), animalul pășind în același timp cu un picior din față și cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

TRAP², trapuri, s. n. (Folosit de obicei în locuțiuni) Fugă a calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), în care animalul pășește în același timp cu un picior din față și cu piciorul opus din urmă. Trăsura înaintă în trapul cailor, prin aerul reavăn și întunericul nopții. DUMITRIU, N. 53. Caii fugeau în trap grabnic. SADOVEANU, O. III 74. Venea la trap, plecat peste oblînc Și calul lui creștea tot mai aproape. D. BOTEZ, F. S. 63. Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul cînd îl port Și-l joc în frîu și-l las în trap! COȘBUC, P. I 109. ◊ (Rar, în legătură cu mersul altor animale) Un dulău lățos... se apropie în trap leneș. REBREANU, I. 10. ♦ Zgomotul făcut de un cal care merge repede. S-aud pași rari de ciubote, cepăit sprinten de opinci, mers legănat de vaci și boi, trap de copite. CAMILAR, N. II 305. – Variantă: treap (PAMFILE, A. R. 205) s. n.

TRAP s. n. mers în fugă al calului, cu viteză medie (între pas și galop). ◊ zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. (< germ. Trab)

TRAP² ~uri n. 1) Mers al calului între pas și galop; treapăd. 2) Zgomot pe care îl face calul când merge astfel; treapăd. /Onomat.

trap n. mersul calului între pas și galop: calul pleacă în trap mare. [V. trapă].

trap n., pl. urĭ (imit. înrudit cu germ. trab, trap. V. tropăĭ. Mersu caluluĭ (cîneluĭ ș. a.). Între pas și galop și în care se lovește de-odată cu picĭoru drept anterior și stîngu posterior saŭ cu stîngu din ainte și dreptu din apoĭ (225 de metri pe minut la calu de cavalerie). – Și treapăd.

troap sn vz trap¹

troapă sf vz trap¹

trop⁴ sn vz trap¹

TREAP s. n. v. trap².

trap² s. n., pl. trapuri

trap² s. n., pl. trapuri

trap s. n., pl. trapuri

trap.

TRAP s. (înv.) treapăd. (~ul calului.)

TRAP s. (înv.) treapăd. (~ calului.)

trap (-puri), s. n. – Mers în fugă al calului. – Var. Mold. treap. Germ. Trab (Tiktin).