7 definiții pentru trivogă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trivo sf [At: CARAGIALE, O. III, 126 / Pl: ~ogi / E: rs тревога] (Înv) 1 Alarmă dată prin sunete de tobă. 2 (Îe) A bate ~ga A da alarma.

TRIVÓGĂ, trivogi, s. f. (Rusism învechit) Chemare (de alarmă) prin sunete de tobă. Trivoga chema la arme gvardia națională. CARAGIALE, la CADE. ◊ Fig. De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat Și trivoga-n ei să bat. ALECSANDRI, T. 552.

TRIVÓGĂ, trivogi, s. f. (Înv.) Bătaie în tobă. – Rus trevoga.

trivogă f. alarmă: și trivoga în ei să bat AL. [Rus. TREVOGA, alarmă].

trivógă f., pl. ĭ (rus. trevóga). Vechĭ. Arm. Alarmă: a suna trivoga.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trivógă s. f. – Alarmă. Rus. trevoga (Tiktin). Sec. XIX, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trivógă s.f. (înv.) alarmă.

Intrare: trivogă
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trivo
  • trivoga
plural
  • trivogi
  • trivogile
genitiv-dativ singular
  • trivogi
  • trivogii
plural
  • trivogi
  • trivogilor
vocativ singular
plural

trivogă

  • 1. rusism învechit Chemare (de alarmă) prin sunete de tobă.
    exemple
    • Trivoga chema la arme gvardia națională. CARAGIALE, la CADE.
      surse: DLRLC
    • figurat De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat Și trivoga-n ei să bat. ALECSANDRI, T. 552.
      surse: DLRLC

etimologie: