2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trivializat, a [At: IORGA, P. A. I, 10 / P: ~vi-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: trivializa] Care este vulgarizat.

TRIVIALIZÁ, trivializez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ca un fapt, o idee etc. să devină sau să pară triviale; a vulgariza, a degrada. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialiser.

TRIVIALIZÁ, trivializez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ca un fapt, o idee etc. să devină sau să pară triviale; a vulgariza, a degrada. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialiser.

trivializa [At: IBRĂILEANU, A. 175 / P: ~vi-a~ / Pzi: ~zez / E: fr trivialiser] (Rar) 1 vr A deveni trivial (3) Si: a se degrada, a se vulgariza. 2-3 vt (C.i. un lucru, un fapt, o vorbă etc.) A face să devină sau să pară trivial (3-4).

TRIVIALIZÁ, trivializez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ca o idee, un lucru, un fapt etc. să devină trivial; a vulgariza, a degrada.

TRIVIALIZÁ vb. I. tr. A face trivial; (spec.) a vulgariza, a bagateliza, a degrada, a scădea valoarea. [Pron. -vi-a-. / < fr. trivialiser].

TRIVIALIZÁ vb. tr. a face trivial; a vulgariza, a degrada. (< fr. trivialiser)

A TRIVIALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se trivializeze; a vulgariza; a banaliza. 2) A interpreta în mod simplist, vulgar; a vulgariza; a banaliza. /<fr. trivialiseriser

A SE TRIVIALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni trivial; a căpăta caracter trivial; a se vulgariza; a se banaliza. /<fr. trivial

*trivializéz v. tr. (d. trivial). Prefac în trivial: contactu cu plebea l-a trivializat, ĭ-a trivializat vorba.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trivializá (a ~) (rar) (-vi-a-) vb., ind. prez. 3 trivializeáză

trivializá vb. (sil. -vi-a-), ind. prez. 1 sg. trivializéz, 3 sg. și pl. trivializeáză

Intrare: trivializat
trivializat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trivializat
  • trivializatul
  • trivializatu‑
  • trivializa
  • trivializata
plural
  • trivializați
  • trivializații
  • trivializate
  • trivializatele
genitiv-dativ singular
  • trivializat
  • trivializatului
  • trivializate
  • trivializatei
plural
  • trivializați
  • trivializaților
  • trivializate
  • trivializatelor
vocativ singular
plural
Intrare: trivializa
  • silabație: tri-vi-a- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trivializa
  • trivializare
  • trivializat
  • trivializatu‑
  • trivializând
  • trivializându‑
singular plural
  • trivializea
  • trivializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trivializez
(să)
  • trivializez
  • trivializam
  • trivializai
  • trivializasem
a II-a (tu)
  • trivializezi
(să)
  • trivializezi
  • trivializai
  • trivializași
  • trivializaseși
a III-a (el, ea)
  • trivializea
(să)
  • trivializeze
  • trivializa
  • trivializă
  • trivializase
plural I (noi)
  • trivializăm
(să)
  • trivializăm
  • trivializam
  • trivializarăm
  • trivializaserăm
  • trivializasem
a II-a (voi)
  • trivializați
(să)
  • trivializați
  • trivializați
  • trivializarăți
  • trivializaserăți
  • trivializaseți
a III-a (ei, ele)
  • trivializea
(să)
  • trivializeze
  • trivializau
  • trivializa
  • trivializaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trivializa

etimologie: