14 definiții pentru triumfal

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIUMFAL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; fig. măreț, impunător, solemn, pompos. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din Antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal.

triumfal, a [At: MARCOVICI, D. 451/12 / P: tri-u~ / Pl: ~i, ~e / E: lat triumphalis, fr triomphaf] 1 Care constituie un triumf (4). 2 Care vestește o mare biruință. 3 (Fig) Care este solemn Si: impunător, măreț, pompos. 4 (Îs) Marș ~ înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. 5 (Ant; îs) Poartă ~ă Poartă a Romei antice (și a altor cetăți din Antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 6 (D. opere de artă) Care se referă la un triumf (4). 7 (Fig) Care exprimă un sentiment de triumf (5).

TRIUMFAL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; fig. măreț, impunător, solemn, pompos. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal.

TRIUMFAL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. De triumf; care vestește o biruință; fig. impunător, solemn, pompos. Intrarea n-avu astfel nimic triumfal. C. PETRESCU, C. V. 181. Să nu te miri că... înfrunt cu atîta milă căutătura-ți triumfală. GOGA, C. P. 24. Iar pe cer un vultur mare... Se vedea plutind cu fală Și-n rotirea-i triumfală, Țintea ochiul său măreț Pe viteazul călăreț. ALECSANDRI, P. II 11. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate, într-un teritoriu străin, fără a întîmpina rezistență. Mersul lui Ipsilante spre București a fost un adevărat marș triumfal, pretutindeni îi ies înainte corpuri armate. GHICA, S. 104. Poartă triumfală poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate), prin care intra carul de triumf al comandantului. Mai departe este Delhi, cetate fără rivale, Doisprece elefanți intră pe-a sale porți triumfale. NEGRUZZI, S. II 131. (Fig.) Părea că întru-n viață pe-o poartă triumfală. MACEDONSKI, O. I 72. Intrare triumfală = (în antichitate) intrarea solemnă în cetate a comandantului biruitor, cu carul de triumf. (Ironic) Facem o intrare triumfală în oraș, trecînd pe sub o poartă dărîmată a cetății. ALECSANDRI, O. P. 319. 2. (Astăzi rar) Triumfător. V-ați întors pe la casele voastre triumfali, sărind într-un picior. PAS, Z. I 59. Și cum, prin ce cuvinte aș spune a mea fală Văzîndu-te prezentă la lupta-mi triumfală. ALECSANDRI, T. II 103. ◊ (Adverbial) Cîrmii la dreapta și intrai de-a dreptul și triumfal prin porțile larg deschise. HOGAȘ, M. N. 14.

TRIUMFAL, -Ă adj. De triumf; biruitor, învingător; (fig.) impunător, solemn, pompos. ♦ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate pe un teritoriu străin. [Pron. tri-um-. / cf. lat. triumphalis, fr. triomphal].

TRIUMFAL, -Ă adj. 1. de triumf; biruitor, învingător, victorios. 2. (fig.) impunător, solemn, pompos; care stârnește admirație, entuziasm. (< lat. triumphalis, fr. triomphal)

TRIUMFAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de triumf; referitor la triumf. Coroană ~ă. 2) și adverbial Care se face cu triumf; susținut cu triumf. Marș ~. 3) Care constituie un triumf; cu caracter de triumf. Succes ~. /<lat. triumphalis, fr. triomphal

triumfal a. 1. ce ține de triumf: car triumfal; 2. fig. care se face cu pompă, care excită entuziasm: intrare triumfală. ║ adv. în triumf.

*triunfál, -ă adj. (lat. triumphalis). De triunf: car triunfal, intrare triunfală. Fig. Pompos orĭ glorios: a-țĭ face intrarea triunfală în Academie. Adv. În mod triunfal: a intra triunfal. – Fals triumf-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

triumfal (desp. tri-um-) adj. m., pl. triumfali; f. triumfa, pl. triumfale

triumfal (tri-um-) adj. m., pl. triumfali; f. triumfală, pl. triumfale

triumfal adj. m. (sil. tri-um-), pl. triumfali; f. sg. triumfală, pl. triumfale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRIUMFAL adj. triumfător, (înv.) triumfalnic. (S-a bucurat de o primire ~.)

TRIUMFAL adj. triumfător, (înv.) triumfalnic. (S-a bucurat de o primire ~.)

Intrare: triumfal
triumfal adjectiv
  • silabație: tri-um-fal info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triumfal
  • triumfalul
  • triumfalu‑
  • triumfa
  • triumfala
plural
  • triumfali
  • triumfalii
  • triumfale
  • triumfalele
genitiv-dativ singular
  • triumfal
  • triumfalului
  • triumfale
  • triumfalei
plural
  • triumfali
  • triumfalilor
  • triumfale
  • triumfalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

triumfal, triumfaadjectiv

  • 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Intrarea n-avu astfel nimic triumfal. C. PETRESCU, C. V. 181. DLRLC
    • format_quote Să nu te miri că... înfrunt cu atîta milă căutătura-ți triumfală. GOGA, C. P. 24. DLRLC
    • format_quote Iar pe cer un vultur mare... Se vedea plutind cu fală Și-n rotirea-i triumfală, Țintea ochiul său măreț Pe viteazul călăreț. ALECSANDRI, P. II 11. DLRLC
    • 1.1. figurat Impunător, măreț, pompos, solemn. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Mersul lui Ipsilante spre București a fost un adevărat marș triumfal, pretutindeni îi ies înainte corpuri armate. GHICA, S. 104. DLRLC
    • 1.3. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din Antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mai departe este Delhi, cetate fără rivale, Doisprece elefanți intră pe-a sale porți triumfale. NEGRUZZI, S. II 131. DLRLC
      • format_quote figurat Părea că întru-n viață pe-o poartă triumfală. MACEDONSKI, O. I 72. DLRLC
    • 1.4. în Antichitate Intrare triumfală = intrarea solemnă în cetate a comandantului biruitor, cu carul de triumf. DLRLC
      • format_quote ironic Facem o intrare triumfală în oraș, trecînd pe sub o poartă dărîmată a cetății. ALECSANDRI, O. P. 319. DLRLC
  • 2. rar Triumfalnic, triumfător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote V-ați întors pe la casele voastre triumfali, sărind într-un picior. PAS, Z. I 59. DLRLC
    • format_quote Și cum, prin ce cuvinte aș spune a mea fală Văzîndu-te prezentă la lupta-mi triumfală. ALECSANDRI, T. II 103. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Cîrmii la dreapta și intrai de-a dreptul și triumfal prin porțile larg deschise. HOGAȘ, M. N. 14. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.