14 definiții pentru triumfal
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRIUMFAL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; fig. măreț, impunător, solemn, pompos. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din Antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal.
triumfal, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 451/12 / P: tri-u~ / Pl: ~i, ~e / E: lat triumphalis, fr triomphaf] 1 Care constituie un triumf (4). 2 Care vestește o mare biruință. 3 (Fig) Care este solemn Si: impunător, măreț, pompos. 4 (Îs) Marș ~ înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. 5 (Ant; îs) Poartă ~ă Poartă a Romei antice (și a altor cetăți din Antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 6 (D. opere de artă) Care se referă la un triumf (4). 7 (Fig) Care exprimă un sentiment de triumf (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIUMFAL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; fig. măreț, impunător, solemn, pompos. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TRIUMFAL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. De triumf; care vestește o biruință; fig. impunător, solemn, pompos. Intrarea n-avu astfel nimic triumfal. C. PETRESCU, C. V. 181. Să nu te miri că... înfrunt cu atîta milă căutătura-ți triumfală. GOGA, C. P. 24. Iar pe cer un vultur mare... Se vedea plutind cu fală Și-n rotirea-i triumfală, Țintea ochiul său măreț Pe viteazul călăreț. ALECSANDRI, P. II 11. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate, într-un teritoriu străin, fără a întîmpina rezistență. Mersul lui Ipsilante spre București a fost un adevărat marș triumfal, pretutindeni îi ies înainte corpuri armate. GHICA, S. 104. Poartă triumfală poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate), prin care intra carul de triumf al comandantului. Mai departe este Delhi, cetate fără rivale, Doisprece elefanți intră pe-a sale porți triumfale. NEGRUZZI, S. II 131. (Fig.) Părea că întru-n viață pe-o poartă triumfală. MACEDONSKI, O. I 72. Intrare triumfală = (în antichitate) intrarea solemnă în cetate a comandantului biruitor, cu carul de triumf. (Ironic) Facem o intrare triumfală în oraș, trecînd pe sub o poartă dărîmată a cetății. ALECSANDRI, O. P. 319. 2. (Astăzi rar) Triumfător. V-ați întors pe la casele voastre triumfali, sărind într-un picior. PAS, Z. I 59. Și cum, prin ce cuvinte aș spune a mea fală Văzîndu-te prezentă la lupta-mi triumfală. ALECSANDRI, T. II 103. ◊ (Adverbial) Cîrmii la dreapta și intrai de-a dreptul și triumfal prin porțile larg deschise. HOGAȘ, M. N. 14.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIUMFAL, -Ă adj. De triumf; biruitor, învingător; (fig.) impunător, solemn, pompos. ♦ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate pe un teritoriu străin. [Pron. tri-um-. / cf. lat. triumphalis, fr. triomphal].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIUMFAL, -Ă adj. 1. de triumf; biruitor, învingător, victorios. 2. (fig.) impunător, solemn, pompos; care stârnește admirație, entuziasm. (< lat. triumphalis, fr. triomphal)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRIUMFAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de triumf; referitor la triumf. Coroană ~ă. 2) și adverbial Care se face cu triumf; susținut cu triumf. Marș ~. 3) Care constituie un triumf; cu caracter de triumf. Succes ~. /<lat. triumphalis, fr. triomphal
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
triumfal a. 1. ce ține de triumf: car triumfal; 2. fig. care se face cu pompă, care excită entuziasm: intrare triumfală. ║ adv. în triumf.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*triunfál, -ă adj. (lat. triumphalis). De triunf: car triunfal, intrare triunfală. Fig. Pompos orĭ glorios: a-țĭ face intrarea triunfală în Academie. Adv. În mod triunfal: a intra triunfal. – Fals triumf-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
triumfal (desp. tri-um-) adj. m., pl. triumfali; f. triumfală, pl. triumfale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
triumfal (tri-um-) adj. m., pl. triumfali; f. triumfală, pl. triumfale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
triumfal adj. m. (sil. tri-um-), pl. triumfali; f. sg. triumfală, pl. triumfale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRIUMFAL adj. triumfător, (înv.) triumfalnic. (S-a bucurat de o primire ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRIUMFAL adj. triumfător, (înv.) triumfalnic. (S-a bucurat de o primire ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: tri-um-fal
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
triumfal, triumfalăadjectiv
- 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: biruitor victorios învingător
- Intrarea n-avu astfel nimic triumfal. C. PETRESCU, C. V. 181. DLRLC
- Să nu te miri că... înfrunt cu atîta milă căutătura-ți triumfală. GOGA, C. P. 24. DLRLC
- Iar pe cer un vultur mare... Se vedea plutind cu fală Și-n rotirea-i triumfală, Țintea ochiul său măreț Pe viteazul călăreț. ALECSANDRI, P. II 11. DLRLC
- 1.2. Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. DEX '09 DLRLC DN
- Mersul lui Ipsilante spre București a fost un adevărat marș triumfal, pretutindeni îi ies înainte corpuri armate. GHICA, S. 104. DLRLC
-
- 1.3. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din Antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. DEX '09 DLRLC
- Mai departe este Delhi, cetate fără rivale, Doisprece elefanți intră pe-a sale porți triumfale. NEGRUZZI, S. II 131. DLRLC
- Părea că întru-n viață pe-o poartă triumfală. MACEDONSKI, O. I 72. DLRLC
-
- 1.4. Intrare triumfală = intrarea solemnă în cetate a comandantului biruitor, cu carul de triumf. DLRLC
- Facem o intrare triumfală în oraș, trecînd pe sub o poartă dărîmată a cetății. ALECSANDRI, O. P. 319. DLRLC
-
-
- 2. Triumfalnic, triumfător. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: triumfalnic triumfător
- V-ați întors pe la casele voastre triumfali, sărind într-un picior. PAS, Z. I 59. DLRLC
- Și cum, prin ce cuvinte aș spune a mea fală Văzîndu-te prezentă la lupta-mi triumfală. ALECSANDRI, T. II 103. DLRLC
- Cîrmii la dreapta și intrai de-a dreptul și triumfal prin porțile larg deschise. HOGAȘ, M. N. 14. DLRLC
-
etimologie:
- triumphalis DEX '09 DEX '98 DN
- triomphal DEX '09 DEX '98 DN