2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIPLÉT, (1) triplete, s. n., (2) tripleți, s. m. 1. S. n. Al treilea exemplar din trei de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, intrate în limbă în epoci diferite. 2. S. m. Fiecare dintre cele trei ființe care provin din aceeași sarcină. – Din fr. triplet.

triplet [At: DL / Pl: ~e sn, ~eți sm / E: fr triplet] 1 smn Al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2 sn A treia formă a unor cuvinte care sunt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în epoci diferite. 3 sn (Fiz) Grup de trei linii spectrale cu frecvențe foarte apropiate. 4 sn Grup de trei gemeni. 5 sn Obiectiv fotografic compus din trei lentile.

TRIPLÉT, triplete, s. n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte care sunt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în epoci diferite. – Din fr. triplet.

TRIPLÉT, triplete, s. n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte care sînt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în trei epoci diferite.

TRIPLÉT2 s.n. 1. (Fiz.) Multiplet alcătuit din trei linii spectrale. 2. Obiectiv fotografic compus din trei lentile. [< fr. triplet].

TRIPLÉT1 s.n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. [< fr. triplette].

TRIPLÉT I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2. a treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) mulțime ordonată având trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei ființe născute deodată de aceeași mamă; trigemeni (< fr. triplet)

TRIPLÉT ~e n. Exemplar care ocupă ultimul loc într-un grup constituit din trei exemplare identice. [Sil. tri-plet] /<fr. triplet


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

triplét1 (al treilea, multiplu/mulțime de trei) (tri-plet) s. n., pl. tripléte

*triplét2 (grup de trei) (tri-plet) s. m., pl. tripléți

triplét (al treilea exemplar, obiectiv fotografic triplu, asociație de ioni) s. n. (sil. -plet), pl. tripléte

Intrare: triplet (s.m.)
triplet2 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: tri-plet
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triplet
  • tripletul
  • tripletu‑
plural
  • tripleți
  • tripleții
genitiv-dativ singular
  • triplet
  • tripletului
plural
  • tripleți
  • tripleților
vocativ singular
plural
Intrare: triplet (s.n.)
triplet1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: tri-plet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triplet
  • tripletul
  • tripletu‑
plural
  • triplete
  • tripletele
genitiv-dativ singular
  • triplet
  • tripletului
plural
  • triplete
  • tripletelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

triplet (s.m.)

  • 1. Fiecare dintre cele trei ființe care provin din aceeași sarcină.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: trigemeni

etimologie:

triplet (s.n.)

  • 1. Al treilea exemplar din trei de același fel.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, intrate în limbă în epoci diferite.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. fizică Multiplet alcătuit din trei linii spectrale.
    surse: DN
  • 3. Obiectiv fotografic compus din trei lentile.
    surse: DN
  • 4. matematică Mulțime ordonată având trei elemente.
    surse: MDN '00

etimologie: