O definiție pentru trinomic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trinómic adj. m., pl. trinómici; f. sg. trinómică, pl. trinómice

Intrare: trinomic
trinomic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trinomic
  • trinomicul
  • trinomicu‑
  • trinomică
  • trinomica
plural
  • trinomici
  • trinomicii
  • trinomice
  • trinomicele
genitiv-dativ singular
  • trinomic
  • trinomicului
  • trinomice
  • trinomicei
plural
  • trinomici
  • trinomicilor
  • trinomice
  • trinomicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)