2 definiții pentru trimițătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trimițătu sf [At: PSALT. 160 / V: (înv) tremesă~ / E: trimite + -ătură] (Îvr) Trimitere (1).

trimițătúră f., pl. ĭ. Dos. Trimetere.

Intrare: trimițătură
trimițătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimițătu
  • trimițătura
plural
  • trimițături
  • trimițăturile
genitiv-dativ singular
  • trimițături
  • trimițăturii
plural
  • trimițături
  • trimițăturilor
vocativ singular
plural