TRIGLIF, triglife, s. n. Element decorativ al frizei templelor dorice, de forma unei plăci dreptunghiulare din piatră, ornată cu trei creste în relief (care se repetă la intervale egale). [Var.: triglifă s. f.] – Din fr. triglyphe.

triglif sn [At: GHICA, S. 652 / V: ~grif, ~ă sf / Pl: ~e / E: fr triglyphe] Ornament al frizei templelor dorice, de forma unei plăci dreptunghiulare din piatră, cu trei creste în relief, care separă metopele între ele.

TRIGLIF, triglife, s. n. Ornament al frizei templelor dorice, de forma unei plăci dreptunghiulare din piatră cu trei creste în relief (care se repetă la intervale egale). [Var.: triglifă s. f.] – Din fr. triglyphe.

TRIGLIF, triglife, s. n. (Arhit.) Ornament al frizei dorice (care se repetă la intervale egale). – Variante: triglifă, trigrifă (GHICA, S. 652) s. f.

TRIGLIF s.n. Ornament al frizei unei coloane dorice, care separă metopele între ele. [Var. triglifă s.f. / < fr. triglyphe, cf. gr. triglyphos – de trei ori cizelat].

TRIGLIF s. n. ornament al frizei unei coloane dorice, cu trei ramuri verticale, care separă metopele între ele. (< fr. triglyphe)

TRIGLIF ~e n. arhit. Element ornamental constând dintr-o placă dreptunghiulară de piatră cu trei creste în relief, care se repetă la intervale egale. /<fr. triglyphe

*triglíf n., pl. e (vgr. triglyphon, d. treîs, treĭ, și glýpho, scobesc, sculptez. V. gliptic). Arh. Un ornament cu treĭ șanțurĭ verticale la friza dorică. V. metopă.

triglifă sf vz triglif

trigrif sn vz triglif

TRIGRIFĂ s. f. v. triglif.

TRIGLIFĂ s.f. v. triglif.

triglifă f. Arhit. ornament al frizei dorice.

triglif (desp. tri-glif) s. n., pl. triglife

triglif (tri-glif) s. n., pl. triglife

triglif s. n. (sil. -glif), pl. triglife