O definiție pentru trigorgon
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
trigorgon, trigorgoane s. n. Semn temporal în muzica bisericească psaltică, compus al gorgonului, care împarte bătaia notei precedente în patru părți egale, urmând ca cele trei note pentru care este scris să se execute în ridicarea mâinii (în muzica liniară cele patru note sunt șaisprezecimi). – Din gr. trigorgon.
Intrare: trigorgon
trigorgon substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)