6 definiții pentru tribulațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tribulațiune sf vz tribulație

TRIBULAȚIÚNE s. f. v. tribulație.

tribulați(un)e f. mâhnire adâncă.

*tribulațiúne f. (lat. tribulátio, -ónis, d. tribulare, a zbucĭuma. V. treĭer). Zbucĭum sufletesc. – Și -áție.

tribulație sf [At: NEGRUZZI, S. I, 79 / V: (îvr) ~iune / Pl: ~ii / E: fr tribulation] (Liv; mpl) 1 Zbucium sufletesc Si: agitație, frământare. 2 Alergătură (1). 3 Mâhnire.

TRIBULÁȚIE, tribulații, s. f. (Livresc, mai ales la pl.) Zbucium, frămîntare, necaz. Coconul Andronache se duse în voiaj, ca să-și uite tribulațiile conjugale. NEGRUZZI, S. I 79. – Variantă: tribulațiúne (EFTIMIU, N. 125) s. f.

Intrare: tribulațiune
tribulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tribulațiune
  • tribulațiunea
plural
  • tribulațiuni
  • tribulațiunile
genitiv-dativ singular
  • tribulațiuni
  • tribulațiunii
plural
  • tribulațiuni
  • tribulațiunilor
vocativ singular
plural