2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tribali smp [At: M. D. ENC. / E: gr τριβαλλοί] (Înv) Triburi trace din sudul Dunării mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV î. Hr., sub presiunea ilirilor, între Munții Balcani și Dunăre.

Tribali m. pl. popor din Tracia antică, care locuia în apropiere de Daci.

TRIBÁL, -Ă, tribali, -e, adj. Referitor la trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Triburi trace din sudul Dunării Mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV Î.H., sub presiunea ilirilor, între munții Balcani și Dunăre; (și la sg.) persoană din aceste triburi. – Din fr. tribal.

tribal, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr tribal] 1-4 De trib (1-5). 5-6 (D. o populație) Care trăiește în triburi (1-2).

TRIBÁL, -Ă, tribali, -e, adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. ♦ (Substantivat, m. pl.) Nume dat unor triburi trace din sudul Dunării mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV a. Cr., sub presiunea ilirilor, între munții Balcani și Dunăre. – Din fr. tribal.

TRIBÁL, -Ă, tribali, -e, adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. Orînduirea tribală.

TRIBÁL, -Ă adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. [Cf. fr. tribal].

TRIBÁL, -Ă adj. 1. care aparține tribului. 2. (despre o populație) care trăiește în triburi. (< fr. tribal)

TRIBÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de trib; propriu tribului. Obiceiuri ~e. 2) (despre populații) Care trăiește în triburi; organizat în trib. /<fr. tribal

*tribál, -ă adj. (d. trib; fr. tribal). De trib, dintre triburĭ: lupte tribale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tribál2 (nume etnic) s. m., pl. tribáli

tribál1 adj. m., pl. tribáli; f. tribálă, pl. tribále

tribál adj. m., pl. tribáli; f. sg. tribálă, pl. tribále

Intrare: tribali
tribali
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tribal
tribal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tribal
  • tribalul
  • tribalu‑
  • triba
  • tribala
plural
  • tribali
  • tribalii
  • tribale
  • tribalele
genitiv-dativ singular
  • tribal
  • tribalului
  • tribale
  • tribalei
plural
  • tribali
  • tribalilor
  • tribale
  • tribalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tribal

  • 1. Referitor la trib; (despre o populație) care trăiește în triburi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Orânduirea tribală.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat masculin (la) plural Triburi trace din sudul Dunării Mijlocii, care s-au stabilit la începutul secolul IV Î.H., sub presiunea ilirilor, între munții Balcani și Dunăre.
      surse: DEX '09
      • 1.1.1. (la) singular Persoană din aceste triburi.
        surse: DEX '09

etimologie: