tribali smp [At: M. D. ENC. / E: gr τριβαλλοί] (Înv) Triburi trace din sudul Dunării mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV î. Hr., sub presiunea ilirilor, între Munții Balcani și Dunăre.

Tribali m. pl. popor din Tracia antică, care locuia în apropiere de Daci.

TRIBAL, -Ă, tribali, -e, adj. Referitor la trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Triburi trace din sudul Dunării Mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV Î.H., sub presiunea ilirilor, între munții Balcani și Dunăre; (și la sg.) persoană din aceste triburi. – Din fr. tribal.

tribal, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr tribal] 1-4 De trib (1-5). 5-6 (D. o populație) Care trăiește în triburi (1-2).

TRIBAL, -Ă, tribali, -e, adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. ♦ (Substantivat, m. pl.) Nume dat unor triburi trace din sudul Dunării mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV a. Cr., sub presiunea ilirilor, între munții Balcani și Dunăre. – Din fr. tribal.

TRIBAL, -Ă, tribali, -e, adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. Orînduirea tribală.

TRIBAL, -Ă adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. [Cf. fr. tribal].

TRIBAL, -Ă adj. 1. care aparține tribului. 2. (despre o populație) care trăiește în triburi. (< fr. tribal)

TRIBAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de trib; propriu tribului. Obiceiuri ~e. 2) (despre populații) Care trăiește în triburi; organizat în trib. /<fr. tribal

*tribál, -ă adj. (d. trib; fr. tribal). De trib, dintre triburĭ: lupte tribale.

tribali (etnic) s. m. pl.

tribal² (nume etnic) s. m., pl. tribali

tribal¹ adj. m., pl. tribali; f. tribală, pl. tribale

!tribal² (nume etnic) s. m., pl. tribali

tribal¹ adj. m., pl. tribali; f. tribală, pl. tribale

tribal adj. m., pl. tribali; f. sg. tribală, pl. tribale