9 definiții pentru triatlon

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIATLON, triatlonuri, s. n. Concurs sportiv constând din trei probe diferite la care participă aceiași concurenți, clasamentul făcându-se prin totalizarea rezultatelor obținute la fiecare probă. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triathlon.

TRIATLON, triatlonuri, s. n. Concurs sportiv constând din trei probe diferite la care participă aceiași concurenți, clasamentul făcându-se prin totalizarea rezultatelor obținute la fiecare probă. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triathlon.

triatlon sn [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799 / P: tri-a~ / S și: ~athl~ / Pl: ~uri / E: fr triathlon] Concurs sportiv, constând din trei probe diferite, la care participă aceiași concurenți, clasamentul facându-se prin totalizarea rezultatelor obținute la fiecare probă.

TRIATLON, triatlonuri, s. n. Concurs sportiv constînd din trei probe diferite, la care participă aceiași concurenți, clasamentul făcîndu-se prin totalizarea rezultatelor obținute la fiecare probă.

TRIATLON s.n. Complex sportiv de trei probe diferite; alergare 100 m plat, aruncarea greutății și săritura în lungime (la bărbați) sau în înălțime (la femei). [Pron. tri-a-, pl. -onuri, -oane. / < fr. triathlon, cf. gr. tri – trei, athlon – luptă].

TRIATLON s. n. concurs atletic combinat care reunește trei probe: 100 m plat, săritura în lungime și aruncarea greutății. (< fr. triathlon)

TRIATLON ~uri n. sport Competiție complexă care cuprinde trei probe diferite (alergare, sărituri, aruncare) la care participă aceiași sportivi. [Sil. tri-a-tlon] /<fr. triathlon

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

triatlon (desp. tri-a-tlon) s. n.

triatlon s. n. (sil. tri-a-), pl. triatlonuri

Intrare: triatlon
triatlon1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: tri-a-tlon info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triatlon
  • triatlonul
  • triatlonu‑
plural
  • triatlonuri
  • triatlonurile
genitiv-dativ singular
  • triatlon
  • triatlonului
plural
  • triatlonuri
  • triatlonurilor
vocativ singular
plural
triatlon2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triatlon
  • triatlonul
  • triatlonu‑
plural
  • triatloane
  • triatloanele
genitiv-dativ singular
  • triatlon
  • triatlonului
plural
  • triatloane
  • triatloanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

triatlon, triatlonurisubstantiv neutru

  • 1. Concurs sportiv constând din trei probe diferite la care participă aceiași concurenți, clasamentul făcându-se prin totalizarea rezultatelor obținute la fiecare probă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic