5 definiții pentru trișcuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIȘCÚȚĂ, trișcuțe, s. f. Diminutiv al lui trișcă.Trișcă + suf. -uță.

TRIȘCÚȚĂ, trișcuțe, s. f. Diminutiv al lui trișcă.Trișcă + suf. -uță.

trișcuță sf [At: ȘEZ. V, 92 / Pl: ~țe / E: trișcă1 + -uță] 1-4 (Reg; șhp) Trișcă1 (1-2) (mică) Si: (reg) trișculiță (1-4), trișcușoară (1-4).

TRIȘCÚȚĂ, trișcuțe, s. f. Diminutiv al lui trișcă. Fluieru’ la cap să-mi puie Și trișcuța la picioare. ȘEZ. V 92.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trișcúță s. f., g.-d. art. trișcúței; pl. trișcúțe

trișcúță s. f., g.-d. art. trișcúței; pl. trișcúțe

Intrare: trișcuță
trișcuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trișcuță
  • trișcuța
plural
  • trișcuțe
  • trișcuțele
genitiv-dativ singular
  • trișcuțe
  • trișcuței
plural
  • trișcuțe
  • trișcuțelor
vocativ singular
plural