2 definiții pentru trezvie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TREZVIE, trezvii, s. f. (Rar) Stare de limpezime, de vioiciune, de agerime; curățenie sufletească, neprihănire, cumpătare. Dar unde este azi cucernica trezvie sufletească a vrednicului preot de astă-primăvară. GALACTION, O. I 170. Momentele-i de trezvie le-a întrebuințat numai spre a inventa... tertipuri. ODOBESCU, S. III 375.
TREZVIE, trezvii, s. f. (Rar) Stare de limpezime a minții, de vioiciune, de agerime; curățenie sufletească. – Slav (comp. v. sl. trĕzvenije).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: trezvie
trezvie substantiv feminin
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
trezvie, trezviisubstantiv feminin
- 1. Stare de limpezime, de vioiciune, de agerime; curățenie sufletească. DLRLCsinonime: cumpătare neprihănire
- Dar unde este azi cucernica trezvie sufletească a vrednicului preot de astă-primăvară. GALACTION, O. I 170. DLRLC
- Momentele-i de trezvie le-a întrebuințat numai spre a inventa... tertipuri. ODOBESCU, S. III 375. DLRLC
-
etimologie:
- trĕzvenije DLRM