6 definiții pentru tresură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tresu2 sf vz trăsură

tresu1 sf [At: COD. VOR. 136/25 / Pl: ~ri / E: *tre{me)sură] (Îvr) Scrisoare.

2) tresúră f., pl. ĭ (din trimesătură?). Cod. Vor. Epistolă, scrisoare.

trăsu sf [At: FL. D. (1680), 82r/6 / S și: (înv) ~ăssu~ / V: (înv) tras~, (reg) tres~ / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: tras2 + -ură] 1 (Înv) Tragere (1). 2 (Trs; îe) A face ~ A butăși (1). 3 (Pop) Tragere (9). 4 (Înv) Cântărire (1). 5 (Înv; ccr) Greutate măsurată cu cântaml. 6 (Înv) Capacitatea unui cântar. 7 (Înv) Măsurare a unei suprafețe. 8 (Înv; îs) ~ oarbă Măsurătoare suplimentară. 9 (Mun; ccr) Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. 10 (înv; îe) A avea ~ A avea treabă. 11 (Înv; îae) A avea neplăceri. 12 (Înv; îla) Fără ~ Fără bătaie de cap. 13 (Înv; îal) Fără urmări neplăcute. 14 (Reg; ccr) Momeală pentruatras vulpile. 15 (Înv) Aplicare (nedreaptă) a unui impozit, a unei taxe Si: (îrg) zălogire. 16 (Îvr) Înghițitură. 17 (Reg; d. pereți; îe) A avea ~ A fi umed. 18 (Îrg) Trăsătură (5). 19 (Iuz; îs) ~ de unire Liniuță de unire Si: cratimă. 20 (Îrg; îlav) În ~ri generale în general. 21 (Înv; îlav) ~ cu ~ În toate detaliile. 22 (Olt; Mun) Dungă formată la îmbinarea doagelor unui butoi. 23 (Îrg) Linie de hotar. 24 (Reg; ccr) Cărare făcută în pădure de animalele sălbatice. 25 (Îrg) Cale făcută pentru trecerea vitelor la adăpătoare. 26 (Înv; mpl) Trăsătură (8). 27 (Înv; fîg) Fel de a se manifesta, de a se exprima, de a fi Si: caracteristică, particularitate. 28 (Înv; fîg) Faptă (1). 29 (Înv; fig) Eveniment (1). 30 (Reg) Fel de a scrie al cuiva Si: caligrafie. 31 (Înv) Literă. 32 (Reg) Încrețitură folosită ca ornament la manșete. 33 (Reg) Porțiune brodată și încrețită la mâneca cămășii. 34 (Mar) Cusătură cu modele românești, pe fond negru. 35 (Reg) Curea folosită în cojocărie pentru ornamentare. 36 (Olt; Mun) Borangic care rezultă dintr-o jumătate de oca de gogoși ale fluturilor de mătase. 37 (Reg; prc) Fiecare dintre firele de la gogoșile fluturilor de mătase care se îmbină pentru a forma firul de borangic. 38 (Olt; Mun) Grămadă de o sută de gogoși ale fluturilor de mătase. 39 (Mar; Trs) Cantitate de cânepă smulsă o dată din pieptene sau din perie. 40 Vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și întrebuințat la transportul persoanelor Si: (reg) hinteu. 41 (Reg; pex) Car3 (1). 42 (Îvr; îs) ~ de casă Trăsură (40) particulară, care se află la dispoziția proprietamlui. 43 (Îvr; îs) ~ de copii Trăsurică (5). 44 (Îvr; îs) ~ de bolnav Cărucior folosit la deplasarea bolnavilor și a invalizilor. 45 (Înv; îs) ~ cu aburi Tren (1). 46 (Pfm; îlav) Cu ~ra de la mă-sa Pe jos. 47 (Reg) Trăsură (40) pe două roți Si: (reg) docar. 48 (Reg) Cotigă utilizată la transportul buștenilor. 49 (Îvr; cdp fr voiture) Automobil (1). 50 (Ast; reg; art.) Constelația Vizitiul Si: (reg) vizitiul.

trăsúră f., pl. urĭ (d. tras. V. trăsătură). Trăsătură, linie, liniuță. Trăsură de unire, liniuță de unit cuvintele în scris, ca în te-am prins, bot-gros. Vehicul pe arcurĭ, maĭ ales de dus oamenĭ pin orașe. (Trăsurile publice se cheamă și birjĭ): boĭeru a ĭeșit la plimbare cu trăsura (saŭ în trăsură). Pl. Trăsăturĭ, lineamente, liniĭ: trăsurile fețeĭ, a vorbi în trăsurĭ generale. – În Dîmb. tresură. V. răvdan, brișcă, docar.

Intrare: tresură
tresură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.